Traberhof - Asaltul mulţimii în Rosenheim

În septembrie 1949 la Gröning se adună zilnic până la 30.000 de oameni în căutare de ajutor

În august 1949, după încheierea examinărilor din Heidelberg, Bruno Gröning a plecat spre sudul Germaniei. El dorea să scape de tumultul creat în jurul său şi s-a retras la o proprietate privată de lângă Rosenheim, în apropiere de München. La început, s-a reuşit să fie ţinut secret locul unde se afla el. Însă, după ce primele ziare au scris despre sosirea sa în Bavaria, a început un adevărat asalt al mulţimii.

Până la 30.000 de oameni veneau zilnic la Rosenheim, la Traberhof. Au fost relatări de presă, la radio şi în jurnalul săptămânal. A fost făcut chiar şi un film de cinema, cu titlul „Gröning”, care documenta întâmplările din jurul lui.

Scene biblice

Ziarul Zeitungsblitz relata în a doua săptămână din septembrie, într-o ediţie specială: „Între timp se adunaseră peste zece mii de oameni care, de ore întregi, într-o vreme caniculară, aşteaptau momentul suprem în care Gröning apare la balcon, să le vorbească tuturor şi să le transmită puterea sa de vindecare. Oamenii stăteau înghesuiţi unul lângă altul, pentru a primi cât mai mult din ‚puterea sa de vindecare’. Incepeau să se manifeste deja reacţiile la cei grav bolnavi, aflaţi în scaune cu rotile, sau la cei care stăteau în picioare, pe margine. Cei pe jumătate orbi începeau să vadă iar, cei infirmi se ridicau din nou, cei paralizaţi îşi mişcau din nou membrele. Sute de oameni relatau despre dureri crescânde în locurile bolnave, de apariţia junghiurilor, despre înţepături şi furnicături şi spuneau de un sentiment de nedescris de ‚uşurare’ sau despre dispariţia bruscă a durerilor de cap."

Nu numai la Traberhof aveau loc scene biblice. Peste tot unde apărea, Gröning era imediat înconjurat de nenumăraţi bolnavi. Anita Höhne descrie starea de lucruri din jurul lui Gröning în cartea ei Vindecători spirituali contemporani: „Atunci când Gröning îşi anunţa sosirea, începea un adevărat pelerinaj. Acestea sunt scenele specifice pe care le-a observat jurnalistul Rudolf Spitz în septembrie 1949, în München, vizitându-l pe Gröning:

‚La ora 19.00 se aflau mii de oameni în Sonnenstrasse. Şi la ora 22.30 tot acolo erau. Am trăit multe în cinci ani de război, însă niciodată n-am fost mai mişcat ca în aceste patru ore, în care am stat faţă în faţă cu Bruno Gröning şi am fost martorul unui cortegiu îngrozitor al suferinţei şi al nenorocirii. Epileptici, orbi şi paralizaţi sprijiniţi în cârje se înghesuiau spre el. Mame care-i aduceau copiii paralizaţi. Lumea cădea în leşin, se auzeau strigăte, oamenii implorau disperaţi după ajutor, se auzeau rugăminţi, dorinţe, suspine.’”

Organele de stat recunosc bunele intenţii

Anita Höhne îl citează pe jurnalistul Rudolf Spitz: „Dr. Kurt Trampler, un alt jurnalist din München, care se găsea şi el la Traberhof în Rosenheim, unde trăia pe atunci Bruno Gröning, a văzut bolnavi aduşi pe tărgi, oameni paralizaţi, o mulţime imensă de oameni. Trampler venise în calitate de reporter al ziarului săptămânal Münchner Allgemeine - fiind un jurnalist obiectiv, care scria numai ceea ce vedea şi auzea personal: ‚Auzim acum o voce de la balcon, care nu este a lui Gröning şi ne precipităm la fereastră. Prefectul poliţiei din München, dl. Pitzer, se adresează mulţimii. El relatează despre o afecţiune a nervului sciatic, care l-a chinuit ani de-a rândul şi care s-a ameliorat în prezenţa lui Gröning. Cu siguranţă, Pitzer nu este genul de om care să aibe predispoziţii hipersensibile, însă ceea ce a observat la el însuşi, poate să confirme. Acum el este în mod oficial de partea lui Gröning, iar deputatul partidului CSU – dl. Hagen îl urmează cu o declaraţie asemănătoare.’"

Şi oficialităţile din Bavaria erau bine intenţionate în privinţa lui Bruno Gröning. Cotidianul Münchner Merkur a relatat în 7 septembrie 1949 sub titlul „Bunăvoinţă faţă de Bruno Gröning“: „Primul ministru dr. Erhard a declarat luni, la o conferinţă de presă, că activitatea unei astfel de „apariţii deosebite", cum este Bruno Gröning, nu trebuie să eşueze din cauza paragrafelor. După părerea sa, în ceea ce priveşte aprobarea activităţii lui Gröning în Bavaria nu sunt mari obstacole.

Ministerul de Interne din Bavaria face cunoscut la închiderea redacţiei: Revizuirea în acest moment a activităţii de vindecare a lui Bruno Gröning a arătat că aceasta poate fi tratată ca un act liber de iubire a aproapelui şi, în aceste condiţii, nu are nevoie de aprobare conform legii cu privire la terapeuţii naturişti."

De la defăimare se trece la documentarea medicală a vindecărilor

La Traberhof s-a făcut mare vâlvă în jurul lui Gröning. S-au găsit mulţi afacerişti, care au vrut să câştige de pe urma capacităţilor sale. Ei i-au afectat renumele şi prestigiul său, provocând o distanţare a oficialităţilor. Când situaţia a devenit de nesuportat, Gröning s-a retras în munţii bavarezi. El voia să dea curs unor oferte de organizare a lăcaşurilor de vindecare. Ţelul său era să creeze lăcaşuri în care cei care caută ajutor, să poată primi vindecarea într-un mod organizat. Medicii urmau să facă o consultaţie preliminară şi una după vindecare, potrivit modelului din Heidelberg şi să documenteze vindecările apărute.