„Cuvântul lui alungă boala”
Vindecările au loc în continuare – în ciuda proceselor penale și a interdicției de vindecare
Însănătoșire exerioară și transformare interioară
În timpul acestor divergențe și lupte, activitatea lui Bruno Gröning a continuat. Astfel, în 1957, dr. Horst Mann - ziarist specializat în medicină, într-o serie de articole publicate în revista Neuen Blatt sub titlul „Cuvântul lui alungă boala” a relatat printre altele:
„In dimineața următoare am plecat de la Hameln la Springe, micul orășel din munții Deister. Și aici se formase o comunitate Bruno Gröning. Punctul de pornire l-a constituit vindecarea mai multor persoane. Și aici am putut trăi ceea ce trăisem înainte şi în alte localități din Schleswig-Holstein, în Augsburg, Hameln, Viena, Plöchingen și alte orașe: oamenii se ridicau în picioare și îmi povesteau despre bolile lor. Îmi spuneau numele medicilor care îi trataseră. Povesteau despre însănătoșirea lor, pe care i-o datorau lui Gröning. Și erau gata oricând să ridice mâna și să declare sub jurământ această afirmaţie.
„De când eram bebeluş picioarele mi-erau dislocate din șold”, a povestit Julie Prohnert de 50 ani din Hanovra. „Mai târziu am putut să merg numai cu cârje. Medicul nu a reuşit decât să-mi aline puțin suferința. La o prelegere de-a domnului Gröning, am simțit o reacție puternică. Spatele meu, care era cocârjat de tot, a devenit din nou drept. Am putut să umblu din nou. Problema n-a mai revenit niciodată ...”
„Am avut reumatism articular și permanent eram chinuit de eczeme și abcese. Domnul Gröning m-a eliberat de ele, a spus Wilhelm Gabbert din Hameln.”
„Suferința mea la fiere era suportabilă numai cu ajutorul morfinei”, a relatat Kurt Severit din Evestorf. „Îi mulțumesc lui Bruno Gröning că m-a eliberat de această suferință.”
„Aveam diabet într-o formă avansată”, relatează Robert Thies din Springe. „Mai amenințătoare era, însă, insuficiența cardiacă. Niciuna dintre suferințe nu îmi mai dă azi dureri de cap. Pentru asta îi mulțumesc domnului Gröning.”
Aceste relatări ar putea continua. Cei care îmi povesteau erau oameni de toate vârstele. Bărbați, femei şi copii. Au fost enumerate multe boli, de la dureri de cap, inflamații ale nervilor, sciatică, boli ale rinichilor și fierii, până la boli cardiace și paralizii.
Dar mai era ceva ce m-a mișcat profund. Mulți dintre participanți povesteau deschis, în fața celorlalți, că prin intermediul lui Bruno au avut parte de o transformare interioară. Goana după succes și atitudinea egoistă au făcut loc unei liniști interioare şi unei seninătăţi și unui mod de gândire unitar.”
Propria încredere face cu putinţă pentru oricine reuşita vindecării
Dr. Horst Mann spune în continuare: „După toate aceste discuții cu oameni care se simțeau vindecați prin Bruno Gröning, s-a născut în mine o întrebare clară. Era cu putinţă reuşita vindecării pentru fiecare om, sau, mai precis, la oricare boală? Care erau limitele puterii pe care o avea Gröning? Nu existau pericole aici? [...]
La ultima mea vizită i-am adresat lui Gröning această întrebare. „Eu nu pot și nu vreau să forțez niciun om”, mi-a răspuns. „Dacă cineva se închide și nu este pregătit lăuntric să lase această putere care aduce ordinea să se desfăşoare, atunci și mie îmi lipsește puterea de a interveni. Pe acest om îl îndemn doar să rupă zăvorul răului, care împiedică mântuirea sa.”
Apoi am mai avut o întrebare: „Fiecare boală are un grad diferit de pericol”, am spus. „Să presupunem că, un om grav bolnav este abandonat de medici și vă cheamă, printr-un medic care încă mai luptă pentru pacientul său. Veți putea să-l ajutați?”
„Da”, a spus Gröning. A spus-o fără şovăire. „Dacă bolnavul crede în asta și medicul crede în calea aleasă de acesta, atunci succesul nu se va lăsa așteptat. Încrederea lor comună va da naştere unor forțe nebănuite în bolnav. De multe ori reuşita a venit cel mai rapid acolo unde omul bolnav se agaţa cu disperare de un fir de pai, ca ultimă şansă.”
