Tolerarea escrocilor

Bruno Gröning le dă tuturor oamenilor șansa de a se schimba

Extorcare de bani – Colaboratorii își arată adevărata față

La Bruno Gröning mereu veneau oameni sub pretextul că doresc să-l ajute. Mulți însă erau interesați numai să facă afaceri pe seama capacităților sale. El părea că atrage permanent asemenea oameni. Dacă aceștia nu-și atingeau obiectivele și Gröning se despărțea de ei, atunci încercau de multe ori, prin lungi procese, să-l stoarcă de bani.

Un asemenea exemplu a fost doamna Hülsmann care, în martie 1949, l-a găzduit pe Bruno Gröning în casa lor din Herford ca recunoștință pentru vindecarea fiului ei. După ce a constatat că nu poate câștiga nimic de pe urma lui Gröning, l-a reclamat la Tribunalul pentru Litigii de Muncă. Ea o obținut transformarea timpului pe care i-l pusese inițial la dispoziție gratuit în timp de lucru, solicitând retroactiv salariu pentru asta. Bruno Gröning a fost obligat să-i plătească până la sfârșitul vieții sale o rată lunară. Astfel sau în moduri asemănătoare și-au arătat adevărata lor față mulți dintre foștii săi colaboratori.

„Trebuiau să existe şi asemenea oameni, pentru a descoperi cum este omul în realitate”

De ce a acceptat Bruno Gröning atât de aproape de el aceste așa-zise ajutoare? De ce nu a ținut la distanță asemenea „afaceriști”? Într-o prelegere din 31 august 1950 de la München, a făcut referire la această întrebare: „Până acum, oamenii nu s-au dat în lături de la nimic ca pe seama cunoştinţelor şi abilităţilor acestui mic bărbat să câștige bani. Ei credeau că au dat peste o mină de aur. Intr-o oarecare măsură ei au avut posibilitatea de a câștiga bani dar, slavă Domnului, nu au putut profita cu adevărat. Trebuiau să existe și asemenea oameni, pentru a putea descoperi cum este omul în realitate, că omul trece peste cadavre și nu-l interesează dacă bolnavul primește ajutor sau nu. Există oameni care calcă peste cadavre, care sunt în stare să privească liniștiți un bolnav care zace. Acești oameni nu s-au interesat niciodată de bolnavi și nu s-au dat în lături de la nimic pentru a fi în apropierea mea. Știu că unii se întreabă: „Da, dar dacă cineva știe atât de multe, de ce nu a știut și asta, poate că de fapt nu știe nimic.” Dacă și în ce măsură eu ştiu ceva, veți afla pe parcus. Dar aceste lucruri trebuiau să se întâmple. Acest material a lipsit la construcţia acestei lucrări, ca să vă pot elibera dvs. tuturor calea.

„… atunci știe fiecare cine sunt ei”

Grete Häusler (1922-2007), persoană vindecată, colaboratoare îndelungată a lui Bruno Gröning, fondatoarea „Cercului de Prieteni-Bruno Gröning” descrie în carte ei Acesta e adevărul despre și în jurul lui Bruno Gröning următoarea întâmplare: „Odată, la despărțire, i-am urat domnului Gröning toate cele bune spunându-i: Domnule Gröning, vă urez să aveți parte de liniște pentru a putea vindeca și să nu mai fiți înconjurat de nici un colaborator viclean, mi-a răspuns spre marea mea mirare: ‚Complet greșit, fiindcă așa trebuie să fie!’. Pe vremea aceea nu am înțeles, dar el mi-a explicat de ce trebuie să facă și să suporte toate astea. Mi-a destăinuit atunci și un secret: ‚Știu ce poartă un om în el. Dacă însă le-aș spune oamenilor: ‚Acesta e un mincinos, este un escroc, un hoț’, nu m-ar crede nimeni. Ce trebuie însă să fac? Trebuie să-i adun pe acești oameni în jurul meu, să-i învăț binele, să-i conving să se schimbe și apoi să le dau ocazia să mintă, să păcălească și să fure. Şi dacă, în ciuda celor învăţate totuşi ei o fac, atunci toată lumea va şti cine sunt ei de fapt. Atunci îi las să se apropie de mine și, nefiind laș, atunci lupt.”