Lehre
Dumnezeu este cel mai mare medic
Nu există incurabil
Ai încredere şi crede – O premisă pentru vindecare
Cu adevărat, poate vindeca numai Dumnezeu, nu omul. Dumnezeu este cel mai mare medic. Pentru El nu există nimic incurabil, nimic imposibil. Bruno Gröning repeta mereu: „Ai încredere şi crede, puterea divină ajută şi vindecă!"
Singurul lucru pe care Gröning îl aşteaptă de la un om în căutare de ajutor este, ca acesta să fie pregătit să aibă încredere în el şi credinţă în Dumnezeu, în puterea Lui de a vindeca şi să creadă în propria sa însănătoşire. Dacă o fiinţă umană îndeplineşte aceste condiţii, poate fi ajutată de Bruno Gröning. Chiar şi atunci când credinţa cuiva este prea slabă, el îşi oferă ajutorul: „Dacă astăzi, încă, nu puteţi să credeţi, vreau s-o fac eu în locul dumneavoastră, până veţi reuşi să credeţi cu adevărat. Şi dacă dumneavoastră nu puteţi încă să vă rugaţi, şi asta vreau s-o fac eu în locul dumneavoastră."
Dumnezeu nu este un judecător care pedepseşte
In acest fel, oamenii care preiau credinţa în sănătate, vor primi ajutorul lui Dumnezeu, prin intermediul lui Bruno Gröning. Toată lumea poate beneficia de ajutor. Oamenii ar trebui să se convingă faptul că Dumnezeu nu este un judecător care pedepseşte, ci este un Tată iubitor. Toţi oamenii sunt copiii Lui, iar El le este Prieten şi Mântuitor.
Prin Bruno Gröning omul poate să trăiască din nou miracolul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel mai mare medic şi ajutor, pentru întreaga omenire. Pentru El nimic nu este imposibil. Bruno Gröning spunea: „Există multe lucruri care nu pot fi explicate, dar nimic ce nu se poate întâmpla."
Omul este spirit
Corpul este doar învelişul pământean pentru spirit şi suflet
Bruno Gröning le-a explicat ascultătorilor săi despre adevărata natură a omului: „Cine sunteţi dumneavoastră?" întreba el. In afară de a-şi spune numele, niciunul dintre cei de faţă nu ştia să răspundă altfel. Bruno Gröning întreba din nou. „Sunteţi oare corpul dumneavoastră?" întreba el mai departe În timp ce noi tăceam el ne-a explicat, că noi nu suntem corpul nostru ci, dintotdeauna suntem spirit. Acest corp ni l-a împrumutat Dumnezeu pentru această viaţă pe Pământ, l-am primit la naştere şi îl returnăm Pământului, când ne reîntoarcem acasă. Sufletul nostru face legătura între spirit şi, corp şi în cealaltă lume, ia cu el toate experienţele bune şi rele. Sufletul este purtătorul scânteii divine, prin care se poate realiza legătura cu Dumnezeu, în momentul în care omul se deschide cu credinţă. Dacă, însă, sufletul se închide prin necredinţă, legătura cu Dumnezeu este întreruptă.
Aşadar, corpul nu este cel mai important aspect al omului, ci este doar îmbrăcămintea pământeană a spiritului şi a sufletului. Prin urmare, odată cu moartea corpului nu se sfârşeşte totul, aşa cum crede multă lume în ziua de azi, ci viaţa merge mai departe. Ea nu este legată de corp.
Omul nu este rău – doar că, atunci când se neglijează pe sine, el cade pradă răului
Omul este spirit iar corpul lui este un dar, un instrument pe care Dumnezeu i-l pune la dispoziţie pentru această viaţă pe Pământ. Adevărata menire a omului este să-şi folosească corpul în sens bun şi cu ajutorul său să pună în faptă gândurile bune. Fiindcă dispune de libera voinţă, omul are şi posibilitatea să-şi folosească propriul corp în sens negativ: să fure, să omoare, să distrugă. După faptele omului se poate vedea cu cine este el conectat, în slujba cui se află: în slujba lui Dumnezeu sau în slujba lui Satana. Asta nu înseamnă că omul este bun sau rău, ci:
„Omul este şi rămâne divin, niciodată nu este diavolesc, nu este satanic, omul nu este niciodată rău, ci dacă el îl părăseşte pe Dumnezeu, dacă se neglijează pe sine însuşi, doar atunci răul poate să-l afecteze. Răul pune mâna pe el, iar atunci omul trebuie să slujească răului. Nu omul este cel ce face rău, ci chiar răul. De la rău nu ne putem aştepta la nimic bun! La fel, nici de la Dumnezeu la ceva rău!"
"Dacă el [omul] este prea slab, el cade pradă răului, alunecă în jos, nu poate urma acest drum care duce în sus deoarece nu are putere suficientă, el cedează şi cade în braţele răului, fiind apoi la cheremul acestuia. Dacă nu apare o mână salvatoare care să-l scoată de-acolo atunci, o bună bucată de vreme este pierdut. Atunci el va trebui să-i slujească răului."
Fiecare gând are efect
Fiecare om are obligaţia de a-şi păstra corpul în ordine. Însă, fiecare gând negativ, fiecare cuvânt rău şi fiecare faptă rea are un efect dăunător asupra corpului, asta înseamnă că, dacă spiritul nu este conectat cu Dumnezeu, iar omul se lasă în voia puterii negative, se poate ajunge la îmbolnăvirea corpului.
Dacă însă sufletul se deschide din nou puterii divine şi se uneşte cu spiritul, urmarea va fi vindecarea corpului. Din acest motiv este atât de importantă propria atitudine spirituală. Nu este permis să se promită cuiva vindecarea. Aceasta depinde întotdeauna doar de omul însuşi, de modul cum se deschide el binelui şi cum pune la inimă învăţătura lui Bruno Gröning. Un tratament al corpului poate combate doar efectele, dar nu înlătură cauza. Aceasta o poate face numai omul, în măsura în care înfăptuieşte „marea întoarcere."
Gândurile sunt forţe
Un gând pozitiv fortifică, un gând negativ distruge
Adeseori, Bruno Gröning le cerea ascultătorilor săi să-şi examineze propriile gânduri şi să le preia numai pe cele bune. Dumnezeu şi Satana nu sunt numai izvoare de putere, ci şi de gânduri. Ei transmit permanent gânduri: Dumnezeu pe cele bune, Satana pe cele rele. Bruno Gröning spune că, omul nu poate să producă singur gândurile, ci are doar capacitatea de a le prelua.
„Este atât de important ce fel de gânduri preia omul, căci gândurile sunt forţe. Dacă omul vrea binele, atunci este ajutat de Dumnezeu, dacă vrea răul, atunci îl ajută Satana."
Omul nu este lipsit de voință în fața gândurilor care îi vin în minte. El decide singur ce fel de gânduri acceptă şi pe care le refuză. Alegerea, însă, ar trebui s-o facă temeinic şi nu superficial. În spatele fiecărui gând se află o forţă: un gând bun fortifică, unul negativ distruge; o veste bună îţi dă aripi, una tristă te descurajează. Gândurile sunt forţe spirituale. Ele conţin o putere pe care omenirea de azi nici nu o poate bănui. Un gând născut din iubire îl poate determina pe om să-şi dea viaţa pentru altcineva. Insă, un gând născut din ură îl poate face pe om să ucidă alt om. „Feriţi-vă de orice gând rău!"
„Tot ceea ce preluaţi în voi înşivă, trebuie să şi iasă din voi”
„Până acum ar fi trebuit să fiţi conştienţi de un lucru, şi anume că, dacă preluaţi doar un singur gând rău, de fiecare dată constataţi că, în dumneavoastră pătrund în continuare şi alte gânduri rele şi, după aceea, rostiţi şi vorbe grele. Deci, tot ceea ce asimilaţi în voi, trebuie apoi să şi iasă din voi."
„Dacă asimilaţi doar un singur gând rău, atunci deveniţi slujitorul răului, deveniţi cu adevărat slujitorul Satanei! Asta trebuie să o ştiţi!"
Omul acționează conform voinței sale
Însă, ce poate să facă un om împotriva gândurilor depresive, a gândurilor de îndoială, de frică sau obsesive, cum poate el să se apere împotriva lor? Ele apar brusc, ca din neant, îl asaltează pe om şi vor să-l domine emoţional. Ce trebuie să facă el?
Satana doreşte ca, prin gândurile negative - indiferent de nuanţă - să prostească omul, să-l abată de la calea divină. El vrea ca omul să fie cuprins de frică, de supărare, să se îndoiască de ceea ce este bine şi să încalce poruncile lui Dumnezeu. Ca să-şi atingă acest scop, răul îl păcăleşte pe om să creadă că el este doar o minge în jocul gândurilor şi al sentimentelor negative, că este lipsit de ajutor, că este la cheremul lor. Asta însă, este o minciună şi o înşelătorie.
Dumnezeu l-a creat pe om în aşa fel încât acesta să poată decide singur ceea ce gândeşte, ce vorbeşte şi ce face. Dacă, în forul său interior apare un gând rău, atunci el poate să-l refuze liniştit dar ferm. Dacă el rămâne neclintit în atitudinea sa, atunci răul este obligat să se retragă, pentru că nu mai are putere asupra omului. Omul însuşi îşi hotăreşte soarta, cu libera sa voinţă. „Omul se acţionează conform voinţei sale. Precum voinţa, aşa şi gândul. Gândul îl îndeamnă pe om la faptă."
Mai întâi trebuie să existe dorinţa pentru o sănătate bună
Bruno Gröning a arătat printr-un exemplu simplu, ce importanţă majoră au gândurile. Când se construieşte o casă imboldul iniţial îl reprezintă voinţa, respectiv dorinţa de a o construi. Apoi, gândul se concretizează tot mai mult, până se realizează un plan exact. Până atunci, clădirea există numai în imaginaţia viitorului proprietar. De fapt, construcţia propriu-zisă a casei este ultima etapă a unui drum lung, care implică numeroase calcule şi pregătiri.
Exact aşa este şi cu vindecarea. Mai întâi trebuie să existe dorinţa de sănătate apoi, trebuie realizată mental detaşarea de boală şi preluată credinţa în vindecare. In realitate, vindecarea corpului este ultima etapă. Bineînţeles că ea nu este opera omului, ci este un act de graţie a lui Dumnezeu. Omul nu o poate obţine ca răsplată, dar o poate dobândi.
Cele două extreme „binele” şi „răul”
Omul trăiește între ele și poate opta permanent pentru una din ele
Dacă omul prin libertatea voinţei sale are posibilitatea să se hotărească, se pune întrebarea: Ce alternative are, între ce are de ales? Referitor la asta, Bruno Gröning spunea: „Prieteni, nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu uitaţi, că omul trăieşte între bine şi rău. El trăieşte între ele, aici binele, aici răul, la mijloc se află omul, el hotărăşte."
Omul are de ales. El poate face ori bine ori rău. Dacă unul din semenii săi se află la nevoie, îl poate ajuta, poate să-l ignore sau chiar să se folosească în interes propriu de necazul în care se află. El poate face ce vrea. În timpul vieţii sale, omul întâlnește mereu - conştient sau inconştient - răscruci de drumuri unde trebuie să se hotărască ori pentru calea cea bună ori pentru cea rea. De cele mai multe ori sunt nimicurile de zi cu zi cele care îi decid soarta.
Cum este, de exemplu, când rupi legătura cu un prieten din cauza mâniei provocate de un cuvânt sincer, când renunţi la un serviciu din cauza supărărilor cu şeful sau când refuzi o ofertă unică din cauza mândriei jignite? Cât de des n-au fost regretate mai târziu aceste hotărâri ‚spontane’ asupra cărora ulterior nu s-a mai putut reveni. O clipă poate decide tot drumul vieţii de mai târziu, spre bine sau spre rău.
Forţe constructive şi forţe distructive
Cum se întâmplă asta? Ce se află în spatele cuvintelor „bine" şi „rău"? Nu este, oare, toată viaţa un produs al hazardului în faţa căruia omul se simte neajutorat?
Binele – cum explica Bruno Gröning - vine de la Dumnezeu, iar răul de la adversarul Său, de la Satana! Acesta există cu adevărat şi ţelul său este să distrugă tot ce este bun, tot ce este Divin. Bruno Gröning spunea: „Oare cine lucrează aici, cine nu pierde nici un prilej de a distruge Binele, Divinul? De unde vine boala, boala care atacă tot ce creşte pe acest Pământ? Luaţi orice doriţi, un fruct oarecare sau orice altă vieţuitoare, Satana încearcă mereu să distrugă totul. El a reuşit, să-l macine chiar şi pe om"
„Satana, care există pe acest Pământ, nu a lăsat nimic neîncercat de a distruge binele şi divinul."
„Acolo unde se află Dumnezeu este iubirea, unde e Satana, acolo sunt războaiele."
Pe plan spiritual, cei doi poli sunt opuşi: Dumnezeu ca întruchipare a vieţii şi Satana care vrea s-o distrugă. Lor le stau la dispoziţie armate întregi de spirite şi lupta se duce foarte dur. Ambele părţi dispun de energii enorme. Bruno Gröning le-a descris esența în cuvinte simple: „Puterea divină regenerează, iar cea rea, diavolească, satanică este distrugătoare."
Omul le poate asimila şi lăsa să acţioneze pe amândouă în fiinţa sa, atât în corp, cât şi în suflet. Una acţionează întărind şi regenerând, iar cealaltă vlăguind şi distrugând. Forţa pozitivă conţine în sine sănătatea, cea negativă boala.
Boala nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu, ci consecința unor gânduri și fapte greșite
Bruno Gröning spunea că boala vine de la rău şi nu - după cum se spune - că ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Astfel de gânduri le-a denumit minciuni şi le-a refuzat categoric. Dumnezeu nu pedepseşte! Boala este consecinţa gândurilor şi a faptelor greşite. Dacă se înlătură cauza, atunci şi consecinţa va dispare, şi asta este voinţa lui Dumnezeu.
„Nu este cum cred oamenii, că boala ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Se poate compara cu situaţia în care un copil părăseşte casa părintească. Atunci părinţii nu mai pot ţine mâna ocrotitoare asupra copilului, ei nu-l mai pot ocroti pe copil. Aşa l-am părăsit şi noi pe Tatăl nostru. Nu avem voie să uităm că noi suntem de fapt copiii lui Dumnezeu. Numai El ne poate ajuta! Şi El ne va ajuta, când noi vom fi găsit din nou calea către El."
Voinţa liberă
Omul hotărăşte singur, dacă el crede în boală sau crede în sănătate
Un conflict lăuntric
In timpul procesului de vindecare, când apar dureri, nu e mereu uşor să te gândeşti că sunt Regelungen . Mulţi oameni devin nesiguri: „Sunt dureri de Regelungen sau simptomele bolii?" Se creează un conflict lăuntric privind credinţa. Aici, în interior, se hotărăşte dacă omul primeşte vindecarea, respectiv cât de mult durează procesul de vindecare. Totul depinde cui acordă el mai multă crezare, gândului de boală sau gândului de vindecare. Dacă el crede mai departe în boală, atunci o va păstra. Însă, dacă reuşeşte să creadă în vindecare, atunci procesul de vindecare completă va avea loc. Omul însuşi este cel care decide.
Nimeni nu poate fi vindecat cu forţa, această decizie trebuie să o ia fiecare de bunăvoie
Acesta este un aspect important din învăţătura lui Bruno Gröning. El, însuşi, mereu a accentuat faptul că, omul dispune de o voinţă liberă, inviolabilă, fiind cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate oferi unei fiinţe. Acest dar îl ridică pe om de pe treapta unei creaturi condamnate, pe treapta unui copil liber, care urmează de bunăvoie poruncile Tatălui şi nu constrâns. Însă, prin libera voinţă i se dă, în aceeaşi măsură, şi posibilitatea să încalce legile lui Dumnezeu.
Bruno Gröning a respectat în mod absolut libera voinţă a omului. De aceea, el nu-l poate ajuta decât pe cel care se lasă ajutat, care este de acord să se despartă de boală. Lui i se permite să ia numai ceea ce omul îi dă de bunăvoie. Cine ţine la boala lui, cine se gândeşte permanent la ea şi vorbeşte despre ea, va aştepta în zadar o vindecare. Bruno Gröning a spus aşa: „Am voie să-l ajut pe om să găsească drumul spre bine, dar n-am voie nici să-i forţez decizia şi nici nu am voie să-l oblig în direcţia binelui. Fiecare trebuie să-şi găsească singur propria cale."
„Regelungen”
Curăţarea corpului poate produce mai întâi dureri
„Regelungen” face parte din procesul de vindecare „
In timpul recepţiei Heilstrom-ului la unii oameni apar dureri. Acest fenomen a fost numit de Bruno Gröning „Regelungen”, fiind un semn că în corp încep să se producă schimbări. Durerile de Regelungen nu pot fi comparate cu cele specifice bolii. Ele sunt provocate de Heilstrom şi sunt manifestarea unei curăţări a organelor bolnave. Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, jurnalist şi autor) scrie despre acest subiect: „Chiar şi durerile de Regelungen îi derutează destul de des pe cei care caută ajutor. Durerile de Regelungen sunt necesare. Adesea, când apăreau durerile de Regelungen mulţi oameni se speriau, crezând că a revenit boala. Ii cuprindea teama şi spuneau: este şi mai rău ca înainte, trebuie să mergem la doctor. Gröning spune: ‚De aceea vă atrag atenţia, când apar dureri de Regelungen să le suportaţi cu răbdare. Nu se va întâmpla nimic rău, este doar un semn că omul este în curs de vindecare.‘”
Forma în care se manifestă Regelungen poate să difere. Durerile pot fi asemănătoare cu simptomele bolii sau chiar mai puternice, însă se pot manifesta şi complet diferit. Acest lucru diferă de la caz la caz deoarece, fiecare corp uman răspunde în modul său specific la Heilstrom.
Omul nu poate fi scutit de durerile de Regelungen. Ele fac parte din procesul de purificare prin care, pe cale spirituală, mizeria bolii este eliminată din corp.
Procesul de Regelungen
Bruno Gröning a explicat fenomenul de Regelungen luând ca exemplu o cană în care a mai rămas lapte. El a întrebat ce trebuie să facem, când vrem să punem în cană lapte proaspăt, dacă acolo mai este lapte care deja miroase a acru. Răspunsul e simplu. Intâi se aruncă laptele stricat, apoi se curăţă cana. Exact la fel este şi în corpul uman. Dacă luăm corpul drept cană, boala drept laptele stricat şi sănătatea drept laptele bun atunci, mai întâi, omul trebuie să se despartă mental de boală, deci să arunce laptele stricat. După aceea, corpul va fi curăţat de „mizeria” bolii – acestea fiind Regelungen. De-abia în corpul curăţat poate fi turnat laptele proaspăt – sănătatea pătrunde în om.
Cu altă ocazie, el a comparat oamenii cu o fructieră: „Luaţi un vas care este umplut cu ceva, din partea mea cu fructe, care de zile întregi stau acolo şi nimeni nu s-a îngrijit de ele, nimeni nu a ştiut cum să o facă şi astfel ele s-au stricat. Dumneavoastră nu vă mai puteţi bucura de ele. Şi dacă acum vine cineva care vrea să vă dea fructe proaspete, sănătoase, atunci ar fi o mare prostie dacă aceste fructe bune, sănătoase, le-aţi pune peste cele stricate, căci fructele bune ar ajunge repede în aceeaşi stare cu cele stricate. Dacă vreţi să aveţi fructe sănătoase, trebuie mai întâi să le aruncaţi pe cele stricate, nesănătoase, care nu mai sunt comestibile; dar nu numai atât, ci vasul în sine trebuie curăţat şi el, pentru a putea pune fructele bune, sănătoase. Comparaţi acest vas cu corpul dumneavoastră şi fructele cu organele dumneavoastră bolnave, iar fructele sănătoase sunt ceea ce speraţi să obţineţi, dar nu e posibil dacă nu vă debarasaţi de ceea ce e stricat. Asta înseamnă că, încă, vă preocupaţi de boala dumneavoastră."
„Einstellen“
Poziţia corpului şi atitudinea interioară pentru recepţionarea Heilstrom-ului divin
Bruno Gröning a denumit Heilstrom, forţa spirituală care înfăptuieşte vindecarea. El a folosit şi alte sinonime: unda de vindecare sau puterea divină. Dar, cum poate omul să preia Heilstrom-ul în corpul său, cum se poate deschide pentru puterea divină? Bruno Gröning recomanda celor în căutare de ajutor următoarea poziţie: şezând, mâinile şi picioarele neîncrucişate, cu palmele aşezate pe coapse şi orientate în sus. Pe lângă aspectul exterior, este importantă deconectarea de orice fel de gând perturbator şi concentrarea asupra a ceea ce se petrece în corp. Condiţia de bază este o atitudine interioară deschisă, spirituală, de credinţă. În acest mod omul se poate deschide pentru a permite puterii divine să curgă prin el. Bruno Gröning spunea: „Dumnezeu ne dă tot binele, noi trebuie doar să asimilăm toate aceste lucruri ale Lui, pe care El ni le trimite. Aşadar, faceţi asta!"
El a explicat de ce este atât de importantă poziţia corpului, astfel: „Adesea, cei care au un corp încă mobil, liber, adoptă cu plăcere o poziţie încordată a corpului şi aceasta, este de asemenea o putere, este puterea obişnuinţei. Omul îşi pune picioarele unul peste altul, încrucişate; desigur, poate sta uneori şi tolănit, adică lungit, însă nu atunci când vrei să recepţionezi binele, când vrei să recepţionezi divinul. Atunci trebuie să fii liber, cu mâinile deschise, cu mâinile goale, să stai şezând sau în picioare!"
Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, jurnalist şi autor) a scris în cartea sa, Marea întoarcere: „Important [...] este pe lângă pregătirea interioară şi un aspect exterior aparent mărunt, dar totuşi esenţial. Trebuie să stai pe scaun cu spatele liber, picioarele să nu se atingă între ele, la fel nici mâinile. In opinia lui Bruno Gröning, dacă mâinile se ating între ele se produce un scurtcircuit al curentului vieţii în partea superioară a corpului, la fel cum, atingerea sau încrucişarea picioarelor duce la acelaşi rezultat negativ în partea inferioară a corpului. Cine face astfel de greşeli în mod obişnuit, cu timpul, ar putea să se aleagă chiar cu boli de-a dreptul supărătoare.
Acordaţi atenţie la ce simţiţi în propriul corp
Recepţia conştientă a puterii a fost denumită de Bruno Gröning „Einstellen". Omul „se pune” pe recepţia Heilstrom-ului. Nu este important unde şi când se petrece acest lucru. Important este doar ca omul să fie în linişte, să se deconecteze de la toate gândurile perturbatoare şi să observe atent ce se întâmplă în corpul său. Bruno Gröning îşi întreba mereu auditoriul ce simte.
„Nu trebuie decât să vă puneţi pe recepţie pentru a primi adevărata emisie divină, mai bine spus, pentru a o obţine. Vă veţi da singuri seama cum trebuie să faceţi ca să obţineţi această emisie. Insă, trebuie să o repet mereu, că acest lucru îl puteţi face abia atunci când realmente veţi acorda atenţie corpului dumneavoastră, şi anume, atenţie la ceea ce se petrece în el, mult mai puţin la ce se petrece în jurul lui, ci numai în interiorul lui, în propriul dumneavoastră corp.”
Fiecare om poate simţi Heilstrom-ul în propriul său corp. Unul simte furnicături, altul are senzaţii de frig sau de căldură. Al treilea îşi mişcă braţele sau picioarele, al patrulea se scutură. In acest fel, Heilstrom-ul provoacă diverse reacţii, la fiecare om în parte.
„Heilstrom-ul”
Curentul vieţii din izvorul divin de putere
Gröning are rolul de „transformator“ între „centrala electrică“ - Dumnezeu şi „becul electric“- omul
Bruno Gröning s-a descris pe sine ca un mediator al unei puteri spirituale, care vine direct de la Dumnezeu şi are ca efect vindecarea. Această putere divină a numit-o „Heilstrom”.
Pentru a explica natura Heilstrom-ului, el s-a folosit de o imagine. L-a comparat pe Dumnezeu cu o centrală electrică, iar pe om cu un bec electric. La fel ca şi becul care poate să-şi realizeze scopul numai atunci, când curentul din centrală ajunge la el, omul poate trăi în ordinea divină, numai atunci când este alimentat cu puterea lui Dumnezeu. Gröning şi-a asumat singur rolul de „transformator". El transformă înaltele energii divine, nelimitate, de aşa manieră încât fiecare om să primească numai atât cât poate el să asimileze. Capacitatea lui de a capta puterea era nelimitată. In felul acesta, de exemplu la Traberhof lângă Rosenheim, mii de oameni au putut să simtă puterea de vindecare simultan, au avut loc vindecări în masă remarcabile.
Când legătura dintre Dumnezeu şi om s-a rupt
Bruno Gröning a explicat că la origine a existat o legătură directă între Dumnezeu -„centrala de putere" şi om - „receptorul”. Oamenii trăiau pe Pământ ca şi copii ai lui Dumnezeu într-o perfectă unitate cu Tatăl lor. Dar ei s-au îndepărtat de Dumnezeu, ei au ieşit din ordinea divină şi au căzut pradă nevoii şi suferinţei. Legătura între Dumnezeu şi om s-a rupt. Cu timpul, s-a format o prăpastie tot mai adâncă, pe care oamenii nu au mai putut să o treacă singuri.
Podul construit peste prăpastia creată între Dumnezeu şi om duce la o nouă viaţă
Bruno Gröning precizează: „Şi pentru că omul n-a mai putut niciodată să revină pe drumul divin, deoarece puntea care ducea spre acesta fusese distrusă, omul trăia chircit pe grămăjoara lui şi era complet dezorientat. Eu am construit această punte spre adevăratul drum divin, am refăcut-o la loc şi dacă vă folosiţi de această punte, dacă păşiţi pe ea, ajungeţi pe acest drum, pe drumul divin, unde voi înşivă aveţi atunci legătura cu marea şi unica operă divină, unde primiţi adevăratul curent divin al vieţii, în formă pură pentru ca, după aceea, să vă puteţi trăi viaţa bine şi mai ales în sănătate deplină."
„Cel care păşeşte pe această punte şi merge mai departe pe adevăratul drum divin, va avea un simţământ complet diferit, el va fi uimit de tot ceea ce există aici, lucruri de care nu a putut să-şi dea seama până acum. Chiar aici el va primi cu adevărat legătura cu marea operă divină."
Cine urmează învăţătura lui Bruno Gröning şi se deschide puterii divine, va simţi Heilstrom-ul în propriul său corp. Un sentiment de viaţă, absolut nou, va pătrunde în el: dureri, griji şi nevoi vor dispărea, sănătatea, armonia şi bucuria le vor lua locul. El începe să vadă că Dumnezeu nu tronează ca un judecător nemilostiv, departe deasupra norilor, ci că se află alături de oameni ca un Tată iubitor, care vrea să îi ajute. Prăpastia a fost depăşită. Omul trăieşte din nou starea de la origini.
Marea întoarcere
Să te detaşezi de boală şi să crezi în sănătate
Să te preocupi mental de boală înseamnă, de fapt, că nu-i dai drumul
Bruno Gröning i-a chemat mereu pe oameni la „marea întoarcere". El i-a avertizat să pună în practică credinţa în bine şi să se debaraseze de obiceiurile rele.
În primul rând, i-a rugat pe oameni să nu se gândească la boală. El a accentuat mereu, că boala vine de la rău şi este chiar răul. Să te preocupi de ea înseamnă să te preocupi de rău. Asta împiedică procesul de vindecare şi-l poate face chiar imposibil. „Cine se preocupă de boală, o ţine strâns şi blochează calea puterii divine."
Omul trebuie să se debaraseze de boală, să nu o considere proprietatea sa, ci să vadă în ea răul. „Boala nu face parte din om!"
Predați boala lui Bruno Gröning
Bruno Gröning s-a oferit să le ia oamenilor bolile: „Daţi-mi mie bolile şi grijile dumneavoastră! Singuri nu vă veţi descurca cu ele. Le voi duce eu pentru dumneavoastră. Însă, daţi-mi-le de bunăvoie, căci eu nu fur!"
"Dacă vă detaşaţi de boală ca eu să v-o pot lua, atunci este bine; dar dacă ţineţi de ea, n-am voie să intervin. A şaptea poruncă: ‚Să nu furi!’, îmi interzice asta. Dacă eu iau cu forţa boala omului, atunci aş păcătui. Eu nu am voie să fur! Cine îşi iubeşte boala acela ţine de ea, cine o poate uita aceluia i-o iau dar, să o predea de bunăvoie, nu numai în gând, ci şi în faptă. Trebuie să ascultaţi de cuvântul meu! Eu nu vreau să vă influenţez. Dacă vreţi să predaţi de bunăvoie boala, atunci vă iau toate suferinţele!"
Omul trebuie să realizeze mai întâi o schimbare interioră
Cât de importantă era pentru Bruno Gröning schimbarea interioară a omului, reiese clar din acest pasaj, extras din cartea Marea întoarcere a lui Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, ziarist și scriitor): „Şi în convorbirile private l-am auzit adesea pe Gröning spunând, pe un ton ferm, că în fața lui Dumnezeu, el poartă responsabilitatea de a realiza ‘vindecarea prin puterea divină, pură’, doar la suferinzii care, cel puţin, au bunăvoinţa de a trăi conform legii divine, iar cei care nu sunt dispuşi să se debaraseze de rău îi va lăsa la o parte de la vindecare." „Aş putea”, zicea el, „să realizez o vindecare în masă doar spunând: toţi bolnavii unui oraş sau ai unei ţări să devină sănătoşi! Dar, oare, nu s-ar pierde mai mult prin asta decât s-ar câştiga? I-ar determina, oare, pe cei răi dintre bolnavi să se reîntoarcă pe calea bună? Nu cumva s-ar folosi în scopuri rele de sănătatea recâştigată? Nu! Omul trebuie mai întâi să se schimbe radical înlăuntrul său, în primul rând trebuie să fie gata să smulgă din el ce este diavolesc şi să găsească drumul spre Dumnezeu. De-abia după aceea merită să fie vindecat."
La origine, omul nu era bolnav
Următoarele cuvinte ale lui Bruno Gröning clarifică această afirmaţie şi explică apariția bolilor:
De fapt, cum a fost posibil ca omul să se îmbolnăvească? „La origine, omul nu era bolnav. Oamenii s-au pervertit tot mai mult, au devenit din ce în ce mai răi, din generaţie în generaţie. Răutatea s-a răspândit atât de mult încât, în curând, traiul va deveni imposibil. Există duşmănie şi ceartă până şi în familii, mai mult război decât pace între popoare! Grijile au adus suferinţa sufletească asupra oamenilor şi au prins rădăcini atât de adânci, că oamenii au ajuns să se îmbolnăvească. Unul îl împovărează sufleteşte pe celălalt. Oamenii sunt deformaţi prin educaţie, s-au îndepărtat de ce este natural, mulţi şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu. Cine, însă, se abate de la drumul divin, acela se abate şi de la sănătatea sa."
Dacă omul vrea să-şi redobândească sănătatea prin Bruno Gröning, trebuie să fie dispus să se debaraseze de „răutate". El trebuie să-i întoarcă spatele răului, bolii, să se despartă de ea, să nu mai gândească „astmul meu, reumatismul meu” etc. Asta nu este întotdeauna uşor. Cere o schimbare interioară. Omul trebuie să-şi schimbe radical gândirea. El nu trebuie să mai creadă în boală, cum are obiceiul, ci să creadă în sănătate. El trebuie să preia credinţa că şi bolile incurabile pot fi vindecate.
„Eu nu pot fi înțeles cu mintea, prin rațiune”
Ce exigenţă incredibilă avea Bruno Gröning de la cei care cautau ajutor! Oare, nu se răzvrăteşte orice gândire logică dacă trebuie să ia în serios o astfel de cerere? Cum e posibil ca încheieturile deformate de reumatism să revină în ordine, cum se poate ca membrele paralizate să funcţioneze din nou? Cum e posibil să-i dai lui Bruno Gröning bolile, fără ca el să facă nici cel mai mic tratament, da, chiar fără să-i descrii măcar suferinţa? Nu este asta o jignire la adresa oricărui om care gândeşte clar?
Într-adevăr, este o mare schimbare ceea ce Bruno Gröning aşteaptă de la oameni, căci asta înseamnă să dai la o parte orice judecată ştiinţifică, orice logică bazată pe raţiune şi să crezi în ceva mult mai înalt. Învăţătura sa se bazează pe alte principii decât gândirea rațională de azi, provenită din spiritul materialist contemporan. De aceea, el spunea adeseori: „Cu siguranță, eu nu pot fi înțeles cu mintea, prin rațiune."
Cauza bolilor
Când nu mai există legătura cu izvorul divin de putere
Boala nu apare întâmplător
Mulţi oameni trăiesc astăzi în credinţa că o boală este ceva întâmplător, care apare din nimic şi, brusc, se năpusteşte asupra omului. Insă, Bruno Gröning a spus: „Cu cât omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, conştient sau inconştient, cu atât mai puţină viaţă are în corpul său, astfel încât, în acesta abia mai rămâne atâta viaţă, ca organele să poată funcţiona aşa cum le-a fost hărăzit. Acum, el nu-şi mai poate trăi cu toată puterea viaţa sa, fiindcă s-a abătut de la acest izvor de putere. În final, el a pierdut legătura cu marele izvor de putere divină. El nu a mai putut prelua în el puterea lui Dumnezeu. Şi astfel, corpul său a ajuns să fie o epavă."
Intre Dumnezeu şi oameni s-a creat o prăpastie imensă
Bruno Gröning a descris în modul următor, cum poate omul să revină la sănătate: „Dumnezeu l-a creat pe om frumos, bun şi sănătos. Aşa şi vrea să-l aibă. Iniţial, oamenii au fost în deplină legătură cu Dumnezeu, atunci exista doar iubire, armonie şi sănătate, totul era în unime. Însă, în momentul în care primul om a dat ascultare vocii răului, care vorbea din afara unimii, făcând ce i-a spus aceasta, legătura s-a rupt şi, de atunci, Dumnezeu stă acolo şi omul aici. Între Dumnezeu şi oameni s-a creat o prăpastie adâncă. Nu mai era nicio legătură. Omul – care se bazează doar pe el însuşi – oricât de credincios ar fi şi oricât s-a ruga, pe drumul vieţii sale el tot va fi atacat de rău şi va fi tras în jos, în adânc. Atunci, pe calea vieţii dvs. aţi ajuns acolo, jos de tot. Dumneavoastră trăiţi nefericire, dureri, suferinţe incurabile. Eu vă repet: Nu vă duceţi şi mai jos! Vă chem la marea întoarcere! Reveniţi în sus, iar peste această prăpastie eu vă construiesc un pod. Veniţi de pe drumul suferinţei pe drumul divin! Pe acesta nu există nefericire, nici dureri, nici incurabil - aici totul este bine. Acest drum duce înapoi la Dumnezeu!”
Învăţătura lui Bruno Gröning
Ajutor şi vindecare pe cale spirituală
Învăţătura lui Bruno Gröning porneşte de la influenţa forţelor spirituale asupra oamenilor. Influenţa acestor forţe este mai mare decât au crezut cei mai mulţi oameni.
Omul este ca o „baterie“ – ca să îşi poată desfăşura activitatea, el trebuie să se încarce mereu cu energie vitală
Bruno Gröning îl compară pe om cu o baterie. În viaţa de zi cu zi fiecare om consumă energie. Însă, energia vitală de care are nevoie, adesea, omul nu o mai recepţionează îndeajuns. La fel ca o baterie goală care nu este în stare să funcţioneze, tot aşa un corp vlăguit nu poate să-şi îndeplinească sarcinile sale. Urmările sunt epuizare, nervozitate, frică de viaţă şi, în final, boala.
Bruno Gröning a explicat cum poate fiecare să obţină noi energii. Credinţa în bine este condiţia de bază, la fel ca şi dorinţa de a deveni sănătos. Omul este înconjurat peste tot de undele de vindecare, el trebuie doar să le preia. Aşa cum spune Bruno Gröning, nu există boală incurabilă, acest lucru fiind adeverit de relatările de succes, verificate de către medici. Aici vindecările au loc numai pe cale spirituală şi, de aceea, nu depind de prezenţa fizică a lui Bruno Gröning.
Cum poate omul să recepţioneze Heilstrom-ul în cel mai bun mod
Pentru a recepţiona Heilstrom-ul, cel ce caută ajutor stă în poziţia şezând, cu palmele deschise. Braţele şi picioarele nu trebuie să fie încrucişate, pentru ca fluxul Heilstrom-ului să nu fie întrerupt. Gândurile de boală şi grijile împiedică acest lucru. Dimpotrivă, gândurile îndreptate spre ceva frumos ajută.
Când Heilstrom-ul curge prin corp, ajunge la organele deja atacate de boală şi-şi începe acolo acţiunea sa curăţitoare. În acest timp pot apare dureri, care sunt un semn al curăţării corpului. Deoarece, în esenţă, boala nu este voinţa lui Dumnezeu, încet-încet ea va fi eliminată. În unele cazuri acest lucru se poate întâmpla şi spontan. Pentru aceasta este nevoie ca, în gând, omul să nu se mai preocupe de boală, ci să creadă că pentru Dumnezeu nu există „incurabil”.
Pentru a rămâne în continuare sănătoşi, prietenii-Bruno Gröning recepţionează zilnic Heilstrom-ul (făcând „Einstellen”). Un corp sănătos reprezintă fundamentul pentru o viaţă în armonie cu tine însuţi, cu oamenii din jur şi cu natura.
Bruno Gröning transmite oamenilor o învăţătură
Scopul învăţăturii lui Bruno Gröning este să facă din fiecare, un om cu bucurie de viaţă, liber de suferinţe fizice sau sufleteşti
Legat de acest subiect Bruno Gröning spunea: „Această învăţătură a mea reprezintă înţelepciuni de viaţă, conform cărora trăiesc mulţi dintre prietenii mei, cu succes. Prin acceptarea acestei învăţături, în ei s-a petrecut o schimbare radicală, care în multe cazuri a dus la vindecare".
Strădaniile lui Bruno Gröning urmăreau un singur ţel: să îi ajute pe cei suferinzi. Acestora le-a dat învăţătura lui, care nu se baza pe reflexie intelectuală, ci provenea din simţirea intuitivă a legilor spirituale. Cine se preocupă îndeaproape de ea, va întâlni şi va recunoaşte o complexitate nebănuită, care depăşeşte cu mult aspectul vindecării, în sensul că omul se vindecă nu doar la nivel fizic, ci şi la nivel sufletesc. El i-a chemat pe oameni să creadă în bine şi să pună în practică această credinţă.