Cele două extreme „binele” şi „răul”
Omul trăiește între ele și poate opta permanent pentru una din ele
Dacă omul prin libertatea voinţei sale are posibilitatea să se hotărească, se pune întrebarea: Ce alternative are, între ce are de ales? Referitor la asta, Bruno Gröning spunea: „Prieteni, nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu uitaţi, că omul trăieşte între bine şi rău. El trăieşte între ele, aici binele, aici răul, la mijloc se află omul, el hotărăşte."
Omul are de ales. El poate face ori bine ori rău. Dacă unul din semenii săi se află la nevoie, îl poate ajuta, poate să-l ignore sau chiar să se folosească în interes propriu de necazul în care se află. El poate face ce vrea. În timpul vieţii sale, omul întâlnește mereu - conştient sau inconştient - răscruci de drumuri unde trebuie să se hotărască ori pentru calea cea bună ori pentru cea rea. De cele mai multe ori sunt nimicurile de zi cu zi cele care îi decid soarta.
Cum este, de exemplu, când rupi legătura cu un prieten din cauza mâniei provocate de un cuvânt sincer, când renunţi la un serviciu din cauza supărărilor cu şeful sau când refuzi o ofertă unică din cauza mândriei jignite? Cât de des n-au fost regretate mai târziu aceste hotărâri ‚spontane’ asupra cărora ulterior nu s-a mai putut reveni. O clipă poate decide tot drumul vieţii de mai târziu, spre bine sau spre rău.
Forţe constructive şi forţe distructive
Cum se întâmplă asta? Ce se află în spatele cuvintelor „bine" şi „rău"? Nu este, oare, toată viaţa un produs al hazardului în faţa căruia omul se simte neajutorat?
Binele – cum explica Bruno Gröning - vine de la Dumnezeu, iar răul de la adversarul Său, de la Satana! Acesta există cu adevărat şi ţelul său este să distrugă tot ce este bun, tot ce este Divin. Bruno Gröning spunea: „Oare cine lucrează aici, cine nu pierde nici un prilej de a distruge Binele, Divinul? De unde vine boala, boala care atacă tot ce creşte pe acest Pământ? Luaţi orice doriţi, un fruct oarecare sau orice altă vieţuitoare, Satana încearcă mereu să distrugă totul. El a reuşit, să-l macine chiar şi pe om"
„Satana, care există pe acest Pământ, nu a lăsat nimic neîncercat de a distruge binele şi divinul."
„Acolo unde se află Dumnezeu este iubirea, unde e Satana, acolo sunt războaiele."
Pe plan spiritual, cei doi poli sunt opuşi: Dumnezeu ca întruchipare a vieţii şi Satana care vrea s-o distrugă. Lor le stau la dispoziţie armate întregi de spirite şi lupta se duce foarte dur. Ambele părţi dispun de energii enorme. Bruno Gröning le-a descris esența în cuvinte simple: „Puterea divină regenerează, iar cea rea, diavolească, satanică este distrugătoare."
Omul le poate asimila şi lăsa să acţioneze pe amândouă în fiinţa sa, atât în corp, cât şi în suflet. Una acţionează întărind şi regenerând, iar cealaltă vlăguind şi distrugând. Forţa pozitivă conţine în sine sănătatea, cea negativă boala.
Boala nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu, ci consecința unor gânduri și fapte greșite
Bruno Gröning spunea că boala vine de la rău şi nu - după cum se spune - că ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Astfel de gânduri le-a denumit minciuni şi le-a refuzat categoric. Dumnezeu nu pedepseşte! Boala este consecinţa gândurilor şi a faptelor greşite. Dacă se înlătură cauza, atunci şi consecinţa va dispare, şi asta este voinţa lui Dumnezeu.
„Nu este cum cred oamenii, că boala ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Se poate compara cu situaţia în care un copil părăseşte casa părintească. Atunci părinţii nu mai pot ţine mâna ocrotitoare asupra copilului, ei nu-l mai pot ocroti pe copil. Aşa l-am părăsit şi noi pe Tatăl nostru. Nu avem voie să uităm că noi suntem de fapt copiii lui Dumnezeu. Numai El ne poate ajuta! Şi El ne va ajuta, când noi vom fi găsit din nou calea către El."
