Omul este spirit

Corpul este doar învelişul pământean pentru spirit şi suflet

Bruno Gröning le-a explicat ascultătorilor săi despre adevărata natură a omului: „Cine sunteţi dumneavoastră?" întreba el. In afară de a-şi spune numele, niciunul dintre cei de faţă nu ştia să răspundă altfel. Bruno Gröning întreba din nou. „Sunteţi oare corpul dumneavoastră?" întreba el mai departe În timp ce noi tăceam el ne-a explicat, că noi nu suntem corpul nostru ci, dintotdeauna suntem spirit. Acest corp ni l-a împrumutat Dumnezeu pentru această viaţă pe Pământ, l-am primit la naştere şi îl returnăm Pământului, când ne reîntoarcem acasă. Sufletul nostru face legătura între spirit şi, corp şi în cealaltă lume, ia cu el toate experienţele bune şi rele. Sufletul este purtătorul scânteii divine, prin care se poate realiza legătura cu Dumnezeu, în momentul în care omul se deschide cu credinţă. Dacă, însă, sufletul se închide prin necredinţă, legătura cu Dumnezeu este întreruptă.

Aşadar, corpul nu este cel mai important aspect al omului, ci este doar îmbrăcămintea pământeană a spiritului şi a sufletului. Prin urmare, odată cu moartea corpului nu se sfârşeşte totul, aşa cum crede multă lume în ziua de azi, ci viaţa merge mai departe. Ea nu este legată de corp.

Omul nu este rău – doar că, atunci când se neglijează pe sine, el cade pradă răului

Omul este spirit iar corpul lui este un dar, un instrument pe care Dumnezeu i-l pune la dispoziţie pentru această viaţă pe Pământ. Adevărata menire a omului este să-şi folosească corpul în sens bun şi cu ajutorul său să pună în faptă gândurile bune. Fiindcă dispune de libera voinţă, omul are şi posibilitatea să-şi folosească propriul corp în sens negativ: să fure, să omoare, să distrugă. După faptele omului se poate vedea cu cine este el conectat, în slujba cui se află: în slujba lui Dumnezeu sau în slujba lui Satana. Asta nu înseamnă că omul este bun sau rău, ci:

„Omul este şi rămâne divin, niciodată nu este diavolesc, nu este satanic, omul nu este niciodată rău, ci dacă el îl părăseşte pe Dumnezeu, dacă se neglijează pe sine însuşi, doar atunci răul poate să-l afecteze. Răul pune mâna pe el, iar atunci omul trebuie să slujească răului. Nu omul este cel ce face rău, ci chiar răul. De la rău nu ne putem aştepta la nimic bun! La fel, nici de la Dumnezeu la ceva rău!"

"Dacă el [omul] este prea slab, el cade pradă răului, alunecă în jos, nu poate urma acest drum care duce în sus deoarece nu are putere suficientă, el cedează şi cade în braţele răului, fiind apoi la cheremul acestuia. Dacă nu apare o mână salvatoare care să-l scoată de-acolo atunci, o bună bucată de vreme este pierdut. Atunci el va trebui să-i slujească răului."

Fiecare gând are efect

Fiecare om are obligaţia de a-şi păstra corpul în ordine. Însă, fiecare gând negativ, fiecare cuvânt rău şi fiecare faptă rea are un efect dăunător asupra corpului, asta înseamnă că, dacă spiritul nu este conectat cu Dumnezeu, iar omul se lasă în voia puterii negative, se poate ajunge la îmbolnăvirea corpului.

Dacă însă sufletul se deschide din nou puterii divine şi se uneşte cu spiritul, urmarea va fi vindecarea corpului. Din acest motiv este atât de importantă propria atitudine spirituală. Nu este permis să se promită cuiva vindecarea. Aceasta depinde întotdeauna doar de omul însuşi, de modul cum se deschide el binelui şi cum pune la inimă învăţătura lui Bruno Gröning. Un tratament al corpului poate combate doar efectele, dar nu înlătură cauza. Aceasta o poate face numai omul, în măsura în care înfăptuieşte „marea întoarcere."