Noaptea marilor vindecări

Revista "Zeitungsblitz", septembrie 1949: Ediţie specială despre succesele lui Gröning

În rândurile ce urmează vă oferim o relatare obiectivă făcută de către corespondentul nostru special care, în calitate de reprezentant al presei s-a aflat timp de 15 ore la Traberhof în 27 şi 28 august, pe urmele marelui vindecător Bruno Gröning. In acest răstimp el a urmărit încercările de vindecare ale acestuia, la care au asistat şi alte câteva sute de oameni.

Primele vindecări ale zilei

Corespondentul nostru relatează: Deja în decursul dimineţii numeroşi oameni în căutare de ajutor care, la prânz ajunseseră să strige în cor după „Gröning al lor“, au avut marele noroc că acesta li s-a adresat într-o scurtă cuvântare. Dar nu doresc să vă relatez despre asta, ci despre orele unice din timpul după-amiezii şi serii, pe care le-am trăit personal şi pe care nu le pot uita:

Se simte un fel de tensiune în aer: din oarecare motive azi - sâmbătă - se află deosebit de mulţi suferinzi şi curioşi în faţa Traberhof-ului şi în curte, iar această tensiune creşte de la oră la oră, căci s-a auzit că domnul Gröning le va vorbi încă o dată, în această seară, celor care aşteptă. Pe balcon, pe terasă şi pe locul de parcare se instalează deja aparatele de filmat şi încep să se adune din ce în ce mai mulţi oameni.

Între timp, mă informez despre ultimile succese de vindecare, pentru că mă simt dator să ofer un reportaj realist, lipsit de senzaţional, atât cititorului cât şi celor din jurul lui Gröning.

Astfel, doamna Würstl din Rosenheim, Münchenerstr. 42 îmi relatează într-un mod convingător că astăzi, înainte de prânz, dânsa nu se putea apleca şi nu-şi putea ridica picioarele, din cauza paraliziei de care suferea. După cuvântarea ţinută de Gröning dânsa, plină de bucurie se îndreptă spre soţul ei pentru prima oară fără ajutor, acum putând şi să se aplece ca un om sănătos.

La fel ca şi domnul Haas din München, o femeie din Endorf s-a ridicat din căruciorul pe rotile, făcând primele încercări de a merge: noi toţi o văzusem înainte stând numai culcată.

M-am aşezat la masa unui cunoscut a cărui soţie este actriţa de film Karin Lembeck din München-Laim, o apariţie marcantă, o brunetă care le era cunoscută tuturor „oaspeţilor permanenţi”. Ea îmi relatează despre vindecarea unei paralizii a braţului stâng, pe care o avea de luni de zile, o vindecare de la distanţă prin intermediul unei convorbiri telefonice avute cu Gröning, la ora zece dimineaţa. Din momentul sosirii domnului Gröning la Traberhof, „câmpul său de radiaţii" a devenit dintr-o dată activ, astfel că doamna L. a simţit valuri de fierbinţeală şi frisoane care au făcut-o să exclame: „Doamne, ce se întâmplă cu braţul meu? Nu-l mai simt!" – şi, cu acelaşi braţ „dispărut", cu acelaşi braţ paralizat pe care înainte nu-l putea ridica nici până la nivelul mesei, îşi atinge involuntar obrazul şi, câteva clipe mai târziu, îl ridică deja complet liber la pălăria ei mare, de soare. Atunci, foarte emoţionată au podidit-o lacrimile de bucurie şi de recunoştinţă, lacrimi care fac orice cuvânt de prisos. Câteva ore mai târziu are posibilitatea ca, plină de recunoştinţă, să-i dea mâna domnului Gröning la care marele vindecător se apără modest: "Nu mie mi se cuvin mulţumirile, ci marelui nostru Creator care astăzi dimineaţă, în timpul convorbirii telefonice cu soţul dumneavoastră, mi-a dat putere să pregătesc această vindecare pe care, în clipa sosirii dumneavoastră Dumnezeu a desăvârşit-o, fără contribuţia mea. Credinţa dumneavoastră v-a ajutat, stimată doamnă!"

O altă doamnă din anturajul lui Lembeck, doamna Wagner din München-Laim care, în urma unei embolii cerebrale este de patru ani paralizată pe partea stângă, stare care între timp a suferit o uşoară ameliorare. Doamna este „ajutată de la distanţă”, în timp ce se află în grădină, pentru că Gröning se ocupă de ea, din camera sa de la etaj. Noi urmărim încordaţi efectele însă, din cauza agitaţiei din jur, doamna nu reuşeşte să se concentreze suficient. Din aceeaşi cauză nu s-a ajuns la efectul dorit nici la încercarea făcută în timpul nopţii, faţă în faţă cu maestrul, deoarece ei îi lipsea disponibilitatea lăuntrică şi puterea de concentrare mentală, la care se adăuga şi faptul stânjenitor că era o încercare repetată la câteva ore după tratamentul la distanţă.

În acest caz, ca şi în altele două, s-a dovedit în mod evident că încercarea repetată de a ajunge personal la domnul Gröning, crezând că procedura de la distanţă n-ar avea efect, este doar un semn al neîncrederii faţă de cel ce înfăptuieşte vindecarea.

Şi, dintr-o dată, momentul aşteptat a sosit. Sutele de oameni stau înghesuiţi unul lângă altul. Este ora 7.30 seara. Încep să se vadă umbrele serii. Caii au dispărut de pe păşuni şi soarele străluceşte deasupra minunaţilor munţi cu reflexii albastrui îmbrăcându-i într-o lumină aurie. Tensiunea creşte din ce în ce mai mult, devenind aproape insuportabilă. Atunci Gröning apare la balcon, întâmpinat cu urale de bucurie şi roagă mulţimea să aibă răbdare câteva minute, pentru a se putea concentra în linişte asupra atâtor oameni pe care el, de asemenea, îi roagă să se concentreze. Domnul S., unul din colaboratorii săi, îi călăuzeşte pe bolnavi în faţă şi în şoaptă le precizează modul în care trebuie să se comporte: Mâinile aşezate pe genunchi cu palmele în sus, fără să se atingă între ei, fără să se gândească la boală – acestea erau sfaturile lui. Tocmai această aşteptare liniştită dar încordată, această pregătire lăuntrică, spirituală pentru momentul acţiunii puterii tămăduitoare a lui Gröning conduce la cel mai mare succes de vindecare. Aproape nu se mai aude nici o şoaptă în mulţimea de oameni. Este imposibil de descris situaţia şi starea de spirit, atmosfera emoţionantă plină de credinţă, în care aceşti sărmani oameni, chinuiţi de suferinţe vizibile şi invizibile aşteptau clipa vindecării, mai mult sau mai puţin încrezători.

Între timp au trecut 15 minute cu pregătirile filmărilor pentru un documentar, minute unice, pline de aşteptare în care simţi bătăile propriei inimi dar şi pe-ale vecinului tău. Un colaborator al lui Gröning îl întreabă pe fiecare în parte de unde vine. Sunt reprezentate localităţi din toate părţile şi zonele Germaniei: din Allgäu şi din regiunea şvabilor, din Köln şi Frankfurt, din toată Bavaria, de la Bodensee şi de la Waterkant, chiar şi din Berlin şi bineînţeles mulţi localnici. O bucurie cu totul deosebită i-a făcut mai târziu domnului Gröning prezenţa unui camarad de război, care se afla în rândurile celor ce aşteptau: cu el împărţise destinul dur al prizonieratului de război în Karelia şi Finlanda. Mulţimea este rugată din nou să nu pună nici un fel de întrebări domnului Gröning şi să se concentreze numai asupra a ceea ce va spune Gröning.

Gröning vorbeşte mulţimii aflate în aşteptare

Acum s-a înserat complet. Din toate părţile se aprind reflectoare iar aparatele de filmat încep să se audă în surdină. Zgomotele încetează complet şi toate privirile se îndreaptă spre balconul în care, la ora 20:15 apare domnul Gröning înconjurat de gazde, colaboratori şi vindecaţi. Urmează minute de tăcere profundă în care marele vindecător al omenirii îşi împreunează mâinile, privind spre cer. După aceea, privind faţa emoţionată a fiecăruia el intră într-o legatură profundă cu aceşti credincioşi care, îşi caută vindecarea.

Acum Gröning începe să vorbească mulţimii în cuvinte simple dar încărcate de o credinţă profundă, cu acea voce caldă, plăcută care captivează mulţimea:

„Dragii mei în căutare de ajutor! Şi astăzi, la fel ca în fiecare zi, s-au adunat aici oameni necăjiţi şi chinuiţi care caută şi vor găsi vindecare, dar şi unii oameni mânaţi de pură curiozitate, precum şi câţiva care sunt conştienţi de scepticismul lor. Eu simt foarte clar acest lucru şi, de aceea, vă rog să lăsaţi aceste gânduri deoparte şi să vă convingeţi mai întâi de realitate. Aici nu este vorba de un spectacol sau de reprezentaţii ieftine de minunăţii, căci este un moment prea grav şi suferinţa oamenilor din jurul meu este prea mare.

Eu nu am chemat aici pe nimeni ci, dimpotrivă, eu v-am rugat să aşteptaţi până în ziua în care vi se va putea acorda ajutor în condiţii organizate. Cine nu crede în mine, acela nici nu trebuie să mai vină!

Eu ştiu că mulţi dintre dumneavoastră se află în această clipă pe calea vindecării! Întenţionez să rămân aici în sudul Bavariei aşa că, vă rog să aveţi răbdare până voi obţine permisiunea pentru vindecarea în mod public şi până se vor înfiinţa locaşuri de vindecare. Pot fi vindecaţi însă, doar cei care poartă în ei credinţa în puterea divină. Din păcate, există oameni care de ani de zile au pierdut-o sau au târât-o în noroi.

Vă aduc la cunoştinţă: Singurul medic, medicul tuturor oamenilor este şi rămâne Domnul Dumnezeu! Numai EL singur poate să ajute. El îi ajută, însă, numai pe cei credincioşi care sunt dispuşi să se debaraseze de suferinţa lor. Nu trebuie să credeţi în Gröning cel mărunt trebuie, însă, să aveţi încredere în mine. Nu eu sunt cel ce vrea mulţumirile dumneavoastră ci doar Dumnezeu le merită – eu îmi fac numai datoria!

Intrucât nu v-a informat nimeni, vă aduc la cunoştinţă că puteţi lăsa acasă frica şi banii, dar trebuie să aduceţi cu dumneavoastră boala şi timp suficient, căci pe acestea o să vi le răpesc eu. Dumneavoastră trebuie să fiţi cu toţii omenoşi faţă de ceilalţi oameni; să nu fiţi răutăcioşi, nici ipocriţi, să nu faceţi nimănui rău şi să nu fiţi niciodată invidioşi. Cel mai bun şi cel mai mare dar în această viaţă pe Pământ nu este bogăţia, nu sunt banii ci sănătatea, care valorează mai mult decât tot binele din lume. Aţi aflat de la colaboratorul meu cum trebuie să vă comportaţi pentru a resimţi cel mai puternic efect posibil. Nu vreau să fac aici o vindecare în mod public! Trebuie să ştiu mai întâi cu certitudine, că mi se permite în mod oficial să ajut. Până acum, însă, a fost aşa că oamenii care se aflau în preajma mea s-au vindecat. Nu trebuie să-mi enumeraţi suferinţele, privirea mea pătrunde prin voi toţi şi ştiu totul despre dumneavoastră!"

Domnul Gröning a făcut atunci câteva demonstraţii privind puterile sale, a căror influenţă a fost confirmată prin exclamaţii, după care a continuat: „Fiecare a primit acum ceea ce a dorit; dar numai acela care s-a simţit unit cu Domnul Dumnezeu. Dacă totul va merge bine, în strânsă colaborare cu medicii doresc să înfiinţez mai multe locaşuri de vindecare, având nucleul în acest loc, pentru a vă ajuta pe toţi. Tuturor celor care au venit pentru rudele lor bolnave vreau să le spun: 'Mă aflu deja la ei!' Când veţi ajunge acasă veţi constata că bolnavul nu mai este la fel ca atunci când aţi plecat!" Acestui bărbat altruist i s-a mulţumit pentru cuvintele sale cu aplauze îndelungate.

Doi reprezentanţi ai guvernului sunt de partea lui Gröning

Dintr-o dată, venind din spate, apare prin surprindere preşedintele poliţiei din München, domnul Pitzer: „Dragii locuitori ai Rosenheim-ului! Eu vă vorbesc aici în urma experienţei mele personale de astăzi. Am venit aici în primul rând ca bolnav, dar şi în calitate de funcţionar public bavarez şi observator. Eu nu am primit în viaţa mea o dignoză atât de grozavă., nici chiar din partea profesorilor celebrii, aşa cum am primit aici în câteva clipe din partea domnului Gröning, cu toate că el nici măcar nu m-a atins. Eu personal cred ferm în vindecarea mea, iar pentru ceea ce se-ntâmplă aici răspund în faţa celor din guvern, până în faţa a celor sus-puşi, chiar dacă anumitor domni le convine sau nu, ştiţi la cine mă refer. Decisiv este doar faptul ca bolnavii să fie ajutaţi. De patru ani de zile mă aflu la datorie zi şi noapte şi astfel m-am ales cu o suferinţă grea pentru a cărei vindecare deja am risipit jumătate din bunuri, dar degeaba. Eu vorbesc în numele meu şi al dumneavoastră al tuturor – să se audă pretutindeni, că trebuie să rămân sănătos pentru toţi oamenii integri. Vă mulţumesc domnule Gröning pentru ajutorul dumneavoastră. Să vă dea Bunul Dumnezeu putere ca să-i puteţi ajuta pe toţi oamenii care au venit la dumneavoastră cu credinţă puternică şi cu inima deschisă.

Continuaţi să aveţi încredere deplină în capacitatea de vindecare a lui Gröning şi daţi-vă cu toţii sprjinul să fie învinse toate piedicile. Prietenul meu din parlament va avea grijă ca într-o zi, poate chiar curând, domnul Gröning să primească autorizaţia de vindecare.

Apoi ia cuvântul parlamentarul din partidul C S U, dl. Ha gn: "De fapt nu am vrut să vorbesc deoarece, în ceea ce-l priveşte pe Gröning eram foarte sceptic şi vroiam să mă conving personal de ceea ce se-ntâmplă aici. Astăzi am trăit atâtea lucruri impresionante încât nu am cuvinte să le descriu. Mai mult nu vă pot spune. Vă rog pe toţi să credeţi în Vocaţia domnului Gröning!" Din nou s-au auzit aplauzele furtunoase ale mulţimii entuziasmate.