Vindecările nocturne de la Traberhof

Gröning se concentrează acum asupra unor cazuri grave de paralizie, vrednice de milă.

Doamna Monika Baumgärtner din Bad Aibling aşteaptă de câteva zile la Traberhof deoarece, în urma unei căzături pe muntele Watzmann cu trei ani în urmă, a suferit o rănire la coloana vertebrală cu afectarea completă a părţii inferioare a corpului. Pentru prima oară după ani de zile, cu mare greutate şi complet transpirată se străduieşte să se ridice, reuşind chiar, pentru scurt timp, să stea în picioare. – Acum Gröning îi roagă şi pe alţi bolnavi cu membrele paralizate şi anchilozate să le mişte sau să le îndoaie. Nu mă pot apropia decât anevoios de domnul Georg Aigner din Rosenheim-Thallerbräu, un invalid demn de milă, care-mi demonstrează plin de bucurie cum îşi poate îndoi scrâşnind încheieturile deja înţepenite şi mândru îşi duce călcâiul stâng la genunchiul drept şi invers. Acesta era al doilea caz de care s-au putut convinge toţi cei de faţă şi, mai ales, scepticii. În sfârşit, un maistru brutar din Bad Aibling a scăpat aproape complet de efectele unui şoc nervos suferit în urmă cu ani de zile, micile sechele urmând să-i fie luate în câteva săptămâni, după cum îi promisese domnul Gröning.

Acum Gröning vorbeşte încă o dată în faţa mulţimii uimite: „Dacă a apărut o ameliorare la cunoştinţele şi rudele dumneavoastră de acasă, daţi-mi cât se poate de repede de ştire referindu-vă la data de azi, ca să ştiu, câte vindecări au avut loc astăzi. Vă doresc dumneavoastră tuturor o noapte bună şi însănătoşirea completă în numele lui Dumnezeu."

După aceea, marele vindecător s-a întors în clădire împreună cu colaboratorii săi dovedindu-şi în continuare, cu succes capacitatea sa de a vindeca la cazurile ce i-au fost prezentate de către medici şi presă, fără să fi făcut nicio pauză din zorii zilei.

Până acum m-am aflat exclusiv lângă bolnavi, pentru a fi în contact apropiat cu aceştia, iar acum eram invitat de familia Hawart să asist la tratarea cazurilor deosebit de grave. Am pătruns în încăperile ce aparţineau familiei, trecând prin mulţimea celor care aşteptau în antreu. Cu toată obiectivitatea, nu am putut să nu simt un curent deosebit care te învăluia încă de la intrare. Şi atunci domnul Gröning s-a îndreptat spre mine, strângându-mi mâna. Pentru un moment am avut senzaţia că privirea sa pătrunzătoare dar nespus de prietenoasă m-a străpuns. Primele sale cuvinte dovedeau marea dezamăgire pe care el deja o trăise în legătură cu presa.

In timpul unor tratamente interesante a câtorva cazuri de paralizie infantilă, cu un succes vizibil, în grădina de iarnă amenajată exotic colaboratorii săi au pregătit o întâlnire de cerc pentru miezul nopţii. La lumina celor patru lămpi cu arc electric s-au adunat 24 de persoane, printre care şi domnul dr. Meyer de la spitalul de invalizi din Bad Tölz, medicul curant a doi dintre pacienţi, încă o doctoriţă, un student la medicină şi personalul ce-i îngrijea pe cei imobilizaţi. Ploaia se aude neîntrerupt pe acoperişul de sticlă şi cei trei operatori de film îndreaptă camerele asupra pacienţilor. Fiecare caz este înregistrat în prealabil, apoi în timpul procedurii şi ulterior, în vederea realizării unui film documentar, ce urma să facă lumină în cazul Gröning, în rândul populaţiei. Ca întotdeauna, într-o încăpere alăturată, Gröning se pregăteşte pentru tratament. Asistentul său, domnul Schmidt apare şi roagă pe cei de faţă să se pregătească la rândul lor atât lăuntric cât şi în exterior pentru încercările de vindecare ce urmau. El anunţă în mod surprinzător – probabil în calitate de mediu al lui Gröning – că printre cei de faţă se află un domn care trebuie să renunţe la scepticismul lui nejustificat sau dacă nu, să părăsească încăperea, pentru a nu întrerupe legăturile la nivel mental cu cei care sunt în căutare de ajutor. – Totuşi nimeni nu părăseşte încăperea.

Atunci, în pragul uşii apare Gröning şi roagă ca toţi cei de faţă să se concentreze, fiecare asupra a ceea ce simte în propriul corp. Gröning pătrunde în cerc ocupându-se intens de doamna Baumgärtner din Bad Aibling care, încă o dată, îi este prezentată personal. Se aşterne o linişte plină de încordare. Aparatele de filmat încep să se audă alternativ. Dintr-o dată Gröning se întoarce şi o întreabă pe pacienta respectivă: „Şi ce simţiţi acum?" Răspunsurile frecvente sunt: furnicături în picioare, înţepături în gambă, un junghi dureros în regiunea rinichilor sau a vezicii urinare, o rumoare masivă în intestine, o apăsare în coşul pieptului sau, în faţa tuturor, se manifestă un tremur vizibil al întregului corp. Astfel sau asemănător se manifestă efectele tratamentului aproape la fiecare pacient. Acum maestrul fixează exact locul bolnav, care a provocat paralizia. El o lasă pe doamna B. să respire adânc de trei ori. După care pacienta strigă dintr-o dată. „S – a r u p t!" Întors cu spatele la pacientă încât aceasta nu vedea, printr-un uimitor limbaj al degetelor sale, domnul Gröning demonstrează medicilor cum se poate secţiona un anumit nerv şi apoi coase la loc, fără nici o intervenţie chirurgicală, pacientul având senzaţia că simte toată durerea unei asemenea operaţii. În continuarea tratamentului pacienta se simte „uşoară", ea nu-şi mai simte aproape deloc corpul, prezintă senzaţii euforice crescânde, îşi ridică şovăitor braţul stâng, se sprijină de speteaza scaunului şi face a doua încercare de a sta în picioare: „În scurt timp, dânsa va putea umbla!" – a fost diagnoza lui Gröning.

Tratarea cazurilor grave

O fetiţă de 8 ani aproape oarbă, Evelyn Gschwind din München, care avea grave leziuni de cornee şi făcuse cinci operaţii, după procedura repetată în aceeaşi zi, poate deja să vadă fără ochelari, mai bine decât văzuse vreodată, înainte, de exemplu trenul care trecea la o distanţă de 500 m. Gröning îi cere micuţei Evelyn să-şi pună palma stângă pe ochiul stâng şi, la comanda lui, să o dea rapid la o parte, reuşind astfel să îndepărteze acel văl de pe ochi. Fetiţa este eliberată şi poate descrie fiecare detaliu din încăpere.

Apoi Gröning îi trimite pe cei trei domni însoţitori ai pacientelor afară pe balcon, deoarece aceştia distrăgeau atenţia protejatelor lor. Acum împarte bile de staniol confecţionate din cutiile goale de ţigări, pe care le-a modelat cu mâna sa şi care, se pare că, poartă în ele un adevărat rezervor de putere magnetică. Ele sunt atât de râvnite încât deja se vând pe piaţa neagră din München – bineînţeles falsificate. Aceste bile „purtătoare de putere" trebuie să realizeze contactul de la distanţă dintre pacient şi Gröning şi să înlesnească puterea de concentrare, foarte necesară în cazul tratării la distanţă.

Între timp, în partea de răsărit cerul începe să se întunece şi totuşi maestrul nu arată încă nici un semn de oboseală. Puterea sa de rezistenţă o transmite evident şi vizitatorilor săi, căci nici unul dintre aceştia nu vrea să părăsească „lăcaşul minunilor". Noţiunea de somn este ceva străin pentru Gröning. O mişcare rapidă a mâinii de la frunte spre ceafă, peste creştetul său bine profilat, îndepărtează cea mai mică urmă de oboseală. Însă, permanent are în mână o ţigaretă şi hrana sa este compusă numai din porţii mici.

Cel râvnit fără încetare este acum chemat în curtea din spate la un caz foarte grav, unde aşteaptă deja de câteva zile domnul Fischaber în vârstă de 35 de ani, din Bad Tölz, Gröning fiind ultima sa speranţă. În urma unui accident de motocicletă şi de sanie cu motor, domnul F. era paralizat parţial în diferite zone ale corpului, paralizii care din mai 1949 s-au agravat în continuu. Trei expertize medicale ale unor profesori renumiţi din München oscilau între intoxicare cu vapori de benzină, leziunea coloanei vertebrale, tumori pe traiectoriile nervilor cranieni. Cea mai recentă constatare era a medicului care-l adusese la Gröning şi anume leziunea diencefalului. In urmă cu două luni, domnul F. îl căutase deja pe Gröning la Herford, unde acesta i-a promis vindecarea. În timp ce suferinţa cauzată rinichilor de tratamentul medicamentos făcut ani de zile a dispărut complet după vizita de la Herford, celelalte simptome ale bolii persistau. Pregătirea pentru această consultaţie matinală Gröning a făcut-o cu o seară înainte prin tratamentul la distanţă, prin intermediul mediului său, timp în care domnul F. a putut simţi furnicături puternice în mâna stângă şi în gamba stângă, precum şi senzaţii de febră musculară în laba piciorului.

Motivul pentru care vindecarea sau ameliorarea încă nu se manifestase până acum în mod evident a fost precizat de domnul Gröning într-o formulare „clarvăzătoare", şocantă, în care a spus următoarele: „Feriţi-vă de un cuplu cu care sunteţi prieten, care nu vă vrea binele. Femeia are părul negru, bărbatul este şaten, are cărare, înalt de cca. 1,70 m. Acest bărbat va veni la dumneavoastră acasă - dacă vreţi să ştiţi exact - la două zile după ce plecaţi de aici, mai precis la ora 6.00 seara. Îl veţi recunoaşte prin aceea că el se va şterge la nas cu o batistă albă - încă înainte să închidă uşa. Acest bărbat a împiedicat până în ziua de azi vindecarea dumneavoastră prin intermediul meu, căci el s-a exprimat dispreţuitor în mod public. Această persoană se interpune între dumneavoastră şi mine şi întrerupe legătura atât de necesară. Feriţi-vă de acest domn şi în scurt timp veţi deveni sănătos."

Ultimele cuvinte ale vindecătorului, pe care mi le-a spus pe drumul spre casă şi care sunt relevante pentru munca sa în viitor, au fost: „Doresc să-i vindec pe pacienţii mei în câteva minute cu următoarele cuvinte: BUNĂ ZIUA! ERAŢI BOLNAV! LA REVEDERE!

A. Stecher

Nota redacţiei!

Aceasta a fost relatarea corespondentului nostru pe care o redăm fără comentarii. Cititorii noştri vor putea acum, pe baza celor prezentate, să-şi formeze o părere proprie despre „arta de a vindeca" a lui Gröning, să decidă dacă este necesară şi de urgenţă autorizarea din partea ministerului de stat responsabil ca „medic naturopat", în interesul multor bolnavi şi a celor cu afecţiuni fizice.

Deoarece Gröning intenţionează să rămână deocamdată mai departe la Traberhof lângă Rosenheim, vom publica la timpul potrivit alte „ediţii speciale".

Nu este posibil să transmitem domnului Gröning scrisori sau să facem intermedieri. Bineînţeles că fiecare dintre cei interesaţi poate trimite scrisori (fără fotografii) sau alte mesaje la adresa sa: Domnului Bruno Gröning, Rosenheim-Land, Traberhof. Alte adrese care pot fi procurate de pe piaţa neagră sunt false. Domnul Gröning roagă să se renunţe la vizite personale, până la obţinerea aprobării oficiale.