Dumnezeu este cel mai mare medic

Nu există incurabil

Ai încredere şi crede – O premisă pentru vindecare

Cu adevărat, poate vindeca numai Dumnezeu, nu omul. Dumnezeu este cel mai mare medic. Pentru El nu există nimic incurabil, nimic imposibil. Bruno Gröning repeta mereu: „Ai încredere şi crede, puterea divină ajută şi vindecă!"

Singurul lucru pe care Gröning îl aşteaptă de la un om în căutare de ajutor este, ca acesta să fie pregătit să aibă încredere în el şi credinţă în Dumnezeu, în puterea Lui de a vindeca şi să creadă în propria sa însănătoşire. Dacă o fiinţă umană îndeplineşte aceste condiţii, poate fi ajutată de Bruno Gröning. Chiar şi atunci când credinţa cuiva este prea slabă, el îşi oferă ajutorul: „Dacă astăzi, încă, nu puteţi să credeţi, vreau s-o fac eu în locul dumneavoastră, până veţi reuşi să credeţi cu adevărat. Şi dacă dumneavoastră nu puteţi încă să vă rugaţi, şi asta vreau s-o fac eu în locul dumneavoastră."

Dumnezeu nu este un judecător care pedepseşte

In acest fel, oamenii care preiau credinţa în sănătate, vor primi ajutorul lui Dumnezeu, prin intermediul lui Bruno Gröning. Toată lumea poate beneficia de ajutor. Oamenii ar trebui să se convingă faptul că Dumnezeu nu este un judecător care pedepseşte, ci este un Tată iubitor. Toţi oamenii sunt copiii Lui, iar El le este Prieten şi Mântuitor.

Prin Bruno Gröning omul poate să trăiască din nou miracolul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel mai mare medic şi ajutor, pentru întreaga omenire. Pentru El nimic nu este imposibil. Bruno Gröning spunea: „Există multe lucruri care nu pot fi explicate, dar nimic ce nu se poate întâmpla."

Omul este spirit

Corpul este doar învelişul pământean pentru spirit şi suflet

Bruno Gröning le-a explicat ascultătorilor săi despre adevărata natură a omului: „Cine sunteţi dumneavoastră?" întreba el. In afară de a-şi spune numele, niciunul dintre cei de faţă nu ştia să răspundă altfel. Bruno Gröning întreba din nou. „Sunteţi oare corpul dumneavoastră?" întreba el mai departe În timp ce noi tăceam el ne-a explicat, că noi nu suntem corpul nostru ci, dintotdeauna suntem spirit. Acest corp ni l-a împrumutat Dumnezeu pentru această viaţă pe Pământ, l-am primit la naştere şi îl returnăm Pământului, când ne reîntoarcem acasă. Sufletul nostru face legătura între spirit şi, corp şi în cealaltă lume, ia cu el toate experienţele bune şi rele. Sufletul este purtătorul scânteii divine, prin care se poate realiza legătura cu Dumnezeu, în momentul în care omul se deschide cu credinţă. Dacă, însă, sufletul se închide prin necredinţă, legătura cu Dumnezeu este întreruptă.

Aşadar, corpul nu este cel mai important aspect al omului, ci este doar îmbrăcămintea pământeană a spiritului şi a sufletului. Prin urmare, odată cu moartea corpului nu se sfârşeşte totul, aşa cum crede multă lume în ziua de azi, ci viaţa merge mai departe. Ea nu este legată de corp.

Omul nu este rău – doar că, atunci când se neglijează pe sine, el cade pradă răului

Omul este spirit iar corpul lui este un dar, un instrument pe care Dumnezeu i-l pune la dispoziţie pentru această viaţă pe Pământ. Adevărata menire a omului este să-şi folosească corpul în sens bun şi cu ajutorul său să pună în faptă gândurile bune. Fiindcă dispune de libera voinţă, omul are şi posibilitatea să-şi folosească propriul corp în sens negativ: să fure, să omoare, să distrugă. După faptele omului se poate vedea cu cine este el conectat, în slujba cui se află: în slujba lui Dumnezeu sau în slujba lui Satana. Asta nu înseamnă că omul este bun sau rău, ci:

„Omul este şi rămâne divin, niciodată nu este diavolesc, nu este satanic, omul nu este niciodată rău, ci dacă el îl părăseşte pe Dumnezeu, dacă se neglijează pe sine însuşi, doar atunci răul poate să-l afecteze. Răul pune mâna pe el, iar atunci omul trebuie să slujească răului. Nu omul este cel ce face rău, ci chiar răul. De la rău nu ne putem aştepta la nimic bun! La fel, nici de la Dumnezeu la ceva rău!"

"Dacă el [omul] este prea slab, el cade pradă răului, alunecă în jos, nu poate urma acest drum care duce în sus deoarece nu are putere suficientă, el cedează şi cade în braţele răului, fiind apoi la cheremul acestuia. Dacă nu apare o mână salvatoare care să-l scoată de-acolo atunci, o bună bucată de vreme este pierdut. Atunci el va trebui să-i slujească răului."

Fiecare gând are efect

Fiecare om are obligaţia de a-şi păstra corpul în ordine. Însă, fiecare gând negativ, fiecare cuvânt rău şi fiecare faptă rea are un efect dăunător asupra corpului, asta înseamnă că, dacă spiritul nu este conectat cu Dumnezeu, iar omul se lasă în voia puterii negative, se poate ajunge la îmbolnăvirea corpului.

Dacă însă sufletul se deschide din nou puterii divine şi se uneşte cu spiritul, urmarea va fi vindecarea corpului. Din acest motiv este atât de importantă propria atitudine spirituală. Nu este permis să se promită cuiva vindecarea. Aceasta depinde întotdeauna doar de omul însuşi, de modul cum se deschide el binelui şi cum pune la inimă învăţătura lui Bruno Gröning. Un tratament al corpului poate combate doar efectele, dar nu înlătură cauza. Aceasta o poate face numai omul, în măsura în care înfăptuieşte „marea întoarcere."

Gândurile sunt forţe

Un gând pozitiv fortifică, un gând negativ distruge

Adeseori, Bruno Gröning le cerea ascultătorilor săi să-şi examineze propriile gânduri şi să le preia numai pe cele bune. Dumnezeu şi Satana nu sunt numai izvoare de putere, ci şi de gânduri. Ei transmit permanent gânduri: Dumnezeu pe cele bune, Satana pe cele rele. Bruno Gröning spune că, omul nu poate să producă singur gândurile, ci are doar capacitatea de a le prelua.

„Este atât de important ce fel de gânduri preia omul, căci gândurile sunt forţe. Dacă omul vrea binele, atunci este ajutat de Dumnezeu, dacă vrea răul, atunci îl ajută Satana."

Omul nu este lipsit de voință în fața gândurilor care îi vin în minte. El decide singur ce fel de gânduri acceptă şi pe care le refuză. Alegerea, însă, ar trebui s-o facă temeinic şi nu superficial. În spatele fiecărui gând se află o forţă: un gând bun fortifică, unul negativ distruge; o veste bună îţi dă aripi, una tristă te descurajează. Gândurile sunt forţe spirituale. Ele conţin o putere pe care omenirea de azi nici nu o poate bănui. Un gând născut din iubire îl poate determina pe om să-şi dea viaţa pentru altcineva. Insă, un gând născut din ură îl poate face pe om să ucidă alt om. „Feriţi-vă de orice gând rău!"

„Tot ceea ce preluaţi în voi înşivă, trebuie să şi iasă din voi”

„Până acum ar fi trebuit să fiţi conştienţi de un lucru, şi anume că, dacă preluaţi doar un singur gând rău, de fiecare dată constataţi că, în dumneavoastră pătrund în continuare şi alte gânduri rele şi, după aceea, rostiţi şi vorbe grele. Deci, tot ceea ce asimilaţi în voi, trebuie apoi să şi iasă din voi."

„Dacă asimilaţi doar un singur gând rău, atunci deveniţi slujitorul răului, deveniţi cu adevărat slujitorul Satanei! Asta trebuie să o ştiţi!"

Omul acționează conform voinței sale

Însă, ce poate să facă un om împotriva gândurilor depresive, a gândurilor de îndoială, de frică sau obsesive, cum poate el să se apere împotriva lor? Ele apar brusc, ca din neant, îl asaltează pe om şi vor să-l domine emoţional. Ce trebuie să facă el?

Satana doreşte ca, prin gândurile negative - indiferent de nuanţă - să prostească omul, să-l abată de la calea divină. El vrea ca omul să fie cuprins de frică, de supărare, să se îndoiască de ceea ce este bine şi să încalce poruncile lui Dumnezeu. Ca să-şi atingă acest scop, răul îl păcăleşte pe om să creadă că el este doar o minge în jocul gândurilor şi al sentimentelor negative, că este lipsit de ajutor, că este la cheremul lor. Asta însă, este o minciună şi o înşelătorie.

Dumnezeu l-a creat pe om în aşa fel încât acesta să poată decide singur ceea ce gândeşte, ce vorbeşte şi ce face. Dacă, în forul său interior apare un gând rău, atunci el poate să-l refuze liniştit dar ferm. Dacă el rămâne neclintit în atitudinea sa, atunci răul este obligat să se retragă, pentru că nu mai are putere asupra omului. Omul însuşi îşi hotăreşte soarta, cu libera sa voinţă. „Omul se acţionează conform voinţei sale. Precum voinţa, aşa şi gândul. Gândul îl îndeamnă pe om la faptă."

Mai întâi trebuie să existe dorinţa pentru o sănătate bună

Bruno Gröning a arătat printr-un exemplu simplu, ce importanţă majoră au gândurile. Când se construieşte o casă imboldul iniţial îl reprezintă voinţa, respectiv dorinţa de a o construi. Apoi, gândul se concretizează tot mai mult, până se realizează un plan exact. Până atunci, clădirea există numai în imaginaţia viitorului proprietar. De fapt, construcţia propriu-zisă a casei este ultima etapă a unui drum lung, care implică numeroase calcule şi pregătiri.

Exact aşa este şi cu vindecarea. Mai întâi trebuie să existe dorinţa de sănătate apoi, trebuie realizată mental detaşarea de boală şi preluată credinţa în vindecare. In realitate, vindecarea corpului este ultima etapă. Bineînţeles că ea nu este opera omului, ci este un act de graţie a lui Dumnezeu. Omul nu o poate obţine ca răsplată, dar o poate dobândi.

Cele două extreme „binele” şi „răul”

Omul trăiește între ele și poate opta permanent pentru una din ele

Dacă omul prin libertatea voinţei sale are posibilitatea să se hotărească, se pune întrebarea: Ce alternative are, între ce are de ales? Referitor la asta, Bruno Gröning spunea: „Prieteni, nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu uitaţi, că omul trăieşte între bine şi rău. El trăieşte între ele, aici binele, aici răul, la mijloc se află omul, el hotărăşte."

Omul are de ales. El poate face ori bine ori rău. Dacă unul din semenii săi se află la nevoie, îl poate ajuta, poate să-l ignore sau chiar să se folosească în interes propriu de necazul în care se află. El poate face ce vrea. În timpul vieţii sale, omul întâlnește mereu - conştient sau inconştient - răscruci de drumuri unde trebuie să se hotărască ori pentru calea cea bună ori pentru cea rea. De cele mai multe ori sunt nimicurile de zi cu zi cele care îi decid soarta.

Cum este, de exemplu, când rupi legătura cu un prieten din cauza mâniei provocate de un cuvânt sincer, când renunţi la un serviciu din cauza supărărilor cu şeful sau când refuzi o ofertă unică din cauza mândriei jignite? Cât de des n-au fost regretate mai târziu aceste hotărâri ‚spontane’ asupra cărora ulterior nu s-a mai putut reveni. O clipă poate decide tot drumul vieţii de mai târziu, spre bine sau spre rău.

Forţe constructive şi forţe distructive

Cum se întâmplă asta? Ce se află în spatele cuvintelor „bine" şi „rău"? Nu este, oare, toată viaţa un produs al hazardului în faţa căruia omul se simte neajutorat?

Binele – cum explica Bruno Gröning - vine de la Dumnezeu, iar răul de la adversarul Său, de la Satana! Acesta există cu adevărat şi ţelul său este să distrugă tot ce este bun, tot ce este Divin. Bruno Gröning spunea: „Oare cine lucrează aici, cine nu pierde nici un prilej de a distruge Binele, Divinul? De unde vine boala, boala care atacă tot ce creşte pe acest Pământ? Luaţi orice doriţi, un fruct oarecare sau orice altă vieţuitoare, Satana încearcă mereu să distrugă totul. El a reuşit, să-l macine chiar şi pe om"

„Satana, care există pe acest Pământ, nu a lăsat nimic neîncercat de a distruge binele şi divinul."

„Acolo unde se află Dumnezeu este iubirea, unde e Satana, acolo sunt războaiele."

Pe plan spiritual, cei doi poli sunt opuşi: Dumnezeu ca întruchipare a vieţii şi Satana care vrea s-o distrugă. Lor le stau la dispoziţie armate întregi de spirite şi lupta se duce foarte dur. Ambele părţi dispun de energii enorme. Bruno Gröning le-a descris esența în cuvinte simple: „Puterea divină regenerează, iar cea rea, diavolească, satanică este distrugătoare."

Omul le poate asimila şi lăsa să acţioneze pe amândouă în fiinţa sa, atât în corp, cât şi în suflet. Una acţionează întărind şi regenerând, iar cealaltă vlăguind şi distrugând. Forţa pozitivă conţine în sine sănătatea, cea negativă boala.

Boala nu este o pedeapsă a lui Dumnezeu, ci consecința unor gânduri și fapte greșite

Bruno Gröning spunea că boala vine de la rău şi nu - după cum se spune - că ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Astfel de gânduri le-a denumit minciuni şi le-a refuzat categoric. Dumnezeu nu pedepseşte! Boala este consecinţa gândurilor şi a faptelor greşite. Dacă se înlătură cauza, atunci şi consecinţa va dispare, şi asta este voinţa lui Dumnezeu.

„Nu este cum cred oamenii, că boala ar fi o pedeapsă a lui Dumnezeu. Se poate compara cu situaţia în care un copil părăseşte casa părintească. Atunci părinţii nu mai pot ţine mâna ocrotitoare asupra copilului, ei nu-l mai pot ocroti pe copil. Aşa l-am părăsit şi noi pe Tatăl nostru. Nu avem voie să uităm că noi suntem de fapt copiii lui Dumnezeu. Numai El ne poate ajuta! Şi El ne va ajuta, când noi vom fi găsit din nou calea către El."

Voinţa liberă

Omul hotărăşte singur, dacă el crede în boală sau crede în sănătate

Un conflict lăuntric

In timpul procesului de vindecare, când apar dureri, nu e mereu uşor să te gândeşti că sunt Regelungen . Mulţi oameni devin nesiguri: „Sunt dureri de Regelungen sau simptomele bolii?" Se creează un conflict lăuntric privind credinţa. Aici, în interior, se hotărăşte dacă omul primeşte vindecarea, respectiv cât de mult durează procesul de vindecare. Totul depinde cui acordă el mai multă crezare, gândului de boală sau gândului de vindecare. Dacă el crede mai departe în boală, atunci o va păstra. Însă, dacă reuşeşte să creadă în vindecare, atunci procesul de vindecare completă va avea loc. Omul însuşi este cel care decide.

Nimeni nu poate fi vindecat cu forţa, această decizie trebuie să o ia fiecare de bunăvoie

Acesta este un aspect important din învăţătura lui Bruno Gröning. El, însuşi, mereu a accentuat faptul că, omul dispune de o voinţă liberă, inviolabilă, fiind cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl poate oferi unei fiinţe. Acest dar îl ridică pe om de pe treapta unei creaturi condamnate, pe treapta unui copil liber, care urmează de bunăvoie poruncile Tatălui şi nu constrâns. Însă, prin libera voinţă i se dă, în aceeaşi măsură, şi posibilitatea să încalce legile lui Dumnezeu.

Bruno Gröning a respectat în mod absolut libera voinţă a omului. De aceea, el nu-l poate ajuta decât pe cel care se lasă ajutat, care este de acord să se despartă de boală. Lui i se permite să ia numai ceea ce omul îi dă de bunăvoie. Cine ţine la boala lui, cine se gândeşte permanent la ea şi vorbeşte despre ea, va aştepta în zadar o vindecare. Bruno Gröning a spus aşa: „Am voie să-l ajut pe om să găsească drumul spre bine, dar n-am voie nici să-i forţez decizia şi nici nu am voie să-l oblig în direcţia binelui. Fiecare trebuie să-şi găsească singur propria cale."

„Regelungen”

Curăţarea corpului poate produce mai întâi dureri

„Regelungen” face parte din procesul de vindecare „

In timpul recepţiei Heilstrom-ului la unii oameni apar dureri. Acest fenomen a fost numit de Bruno Gröning „Regelungen”, fiind un semn că în corp încep să se producă schimbări. Durerile de Regelungen nu pot fi comparate cu cele specifice bolii. Ele sunt provocate de Heilstrom şi sunt manifestarea unei curăţări a organelor bolnave. Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, jurnalist şi autor) scrie despre acest subiect: „Chiar şi durerile de Regelungen îi derutează destul de des pe cei care caută ajutor. Durerile de Regelungen sunt necesare. Adesea, când apăreau durerile de Regelungen mulţi oameni se speriau, crezând că a revenit boala. Ii cuprindea teama şi spuneau: este şi mai rău ca înainte, trebuie să mergem la doctor. Gröning spune: ‚De aceea vă atrag atenţia, când apar dureri de Regelungen să le suportaţi cu răbdare. Nu se va întâmpla nimic rău, este doar un semn că omul este în curs de vindecare.‘”

Forma în care se manifestă Regelungen poate să difere. Durerile pot fi asemănătoare cu simptomele bolii sau chiar mai puternice, însă se pot manifesta şi complet diferit. Acest lucru diferă de la caz la caz deoarece, fiecare corp uman răspunde în modul său specific la Heilstrom.

Omul nu poate fi scutit de durerile de Regelungen. Ele fac parte din procesul de purificare prin care, pe cale spirituală, mizeria bolii este eliminată din corp.

Procesul de Regelungen

Bruno Gröning a explicat fenomenul de Regelungen luând ca exemplu o cană în care a mai rămas lapte. El a întrebat ce trebuie să facem, când vrem să punem în cană lapte proaspăt, dacă acolo mai este lapte care deja miroase a acru. Răspunsul e simplu. Intâi se aruncă laptele stricat, apoi se curăţă cana. Exact la fel este şi în corpul uman. Dacă luăm corpul drept cană, boala drept laptele stricat şi sănătatea drept laptele bun atunci, mai întâi, omul trebuie să se despartă mental de boală, deci să arunce laptele stricat. După aceea, corpul va fi curăţat de „mizeria” bolii – acestea fiind Regelungen. De-abia în corpul curăţat poate fi turnat laptele proaspăt – sănătatea pătrunde în om.

Cu altă ocazie, el a comparat oamenii cu o fructieră: „Luaţi un vas care este umplut cu ceva, din partea mea cu fructe, care de zile întregi stau acolo şi nimeni nu s-a îngrijit de ele, nimeni nu a ştiut cum să o facă şi astfel ele s-au stricat. Dumneavoastră nu vă mai puteţi bucura de ele. Şi dacă acum vine cineva care vrea să vă dea fructe proaspete, sănătoase, atunci ar fi o mare prostie dacă aceste fructe bune, sănătoase, le-aţi pune peste cele stricate, căci fructele bune ar ajunge repede în aceeaşi stare cu cele stricate. Dacă vreţi să aveţi fructe sănătoase, trebuie mai întâi să le aruncaţi pe cele stricate, nesănătoase, care nu mai sunt comestibile; dar nu numai atât, ci vasul în sine trebuie curăţat şi el, pentru a putea pune fructele bune, sănătoase. Comparaţi acest vas cu corpul dumneavoastră şi fructele cu organele dumneavoastră bolnave, iar fructele sănătoase sunt ceea ce speraţi să obţineţi, dar nu e posibil dacă nu vă debarasaţi de ceea ce e stricat. Asta înseamnă că, încă, vă preocupaţi de boala dumneavoastră."

„Einstellen“

Poziţia corpului şi atitudinea interioară pentru recepţionarea Heilstrom-ului divin

Bruno Gröning a denumit Heilstrom, forţa spirituală care înfăptuieşte vindecarea. El a folosit şi alte sinonime: unda de vindecare sau puterea divină. Dar, cum poate omul să preia Heilstrom-ul în corpul său, cum se poate deschide pentru puterea divină? Bruno Gröning recomanda celor în căutare de ajutor următoarea poziţie: şezând, mâinile şi picioarele neîncrucişate, cu palmele aşezate pe coapse şi orientate în sus. Pe lângă aspectul exterior, este importantă deconectarea de orice fel de gând perturbator şi concentrarea asupra a ceea ce se petrece în corp. Condiţia de bază este o atitudine interioară deschisă, spirituală, de credinţă. În acest mod omul se poate deschide pentru a permite puterii divine să curgă prin el. Bruno Gröning spunea: „Dumnezeu ne dă tot binele, noi trebuie doar să asimilăm toate aceste lucruri ale Lui, pe care El ni le trimite. Aşadar, faceţi asta!"

El a explicat de ce este atât de importantă poziţia corpului, astfel: „Adesea, cei care au un corp încă mobil, liber, adoptă cu plăcere o poziţie încordată a corpului şi aceasta, este de asemenea o putere, este puterea obişnuinţei. Omul îşi pune picioarele unul peste altul, încrucişate; desigur, poate sta uneori şi tolănit, adică lungit, însă nu atunci când vrei să recepţionezi binele, când vrei să recepţionezi divinul. Atunci trebuie să fii liber, cu mâinile deschise, cu mâinile goale, să stai şezând sau în picioare!"

Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, jurnalist şi autor) a scris în cartea sa, Marea întoarcere: „Important [...] este pe lângă pregătirea interioară şi un aspect exterior aparent mărunt, dar totuşi esenţial. Trebuie să stai pe scaun cu spatele liber, picioarele să nu se atingă între ele, la fel nici mâinile. In opinia lui Bruno Gröning, dacă mâinile se ating între ele se produce un scurtcircuit al curentului vieţii în partea superioară a corpului, la fel cum, atingerea sau încrucişarea picioarelor duce la acelaşi rezultat negativ în partea inferioară a corpului. Cine face astfel de greşeli în mod obişnuit, cu timpul, ar putea să se aleagă chiar cu boli de-a dreptul supărătoare.

Acordaţi atenţie la ce simţiţi în propriul corp

Recepţia conştientă a puterii a fost denumită de Bruno Gröning „Einstellen". Omul „se pune” pe recepţia Heilstrom-ului. Nu este important unde şi când se petrece acest lucru. Important este doar ca omul să fie în linişte, să se deconecteze de la toate gândurile perturbatoare şi să observe atent ce se întâmplă în corpul său. Bruno Gröning îşi întreba mereu auditoriul ce simte.

„Nu trebuie decât să vă puneţi pe recepţie pentru a primi adevărata emisie divină, mai bine spus, pentru a o obţine. Vă veţi da singuri seama cum trebuie să faceţi ca să obţineţi această emisie. Insă, trebuie să o repet mereu, că acest lucru îl puteţi face abia atunci când realmente veţi acorda atenţie corpului dumneavoastră, şi anume, atenţie la ceea ce se petrece în el, mult mai puţin la ce se petrece în jurul lui, ci numai în interiorul lui, în propriul dumneavoastră corp.”

Fiecare om poate simţi Heilstrom-ul în propriul său corp. Unul simte furnicături, altul are senzaţii de frig sau de căldură. Al treilea îşi mişcă braţele sau picioarele, al patrulea se scutură. In acest fel, Heilstrom-ul provoacă diverse reacţii, la fiecare om în parte.

„Heilstrom-ul”

Curentul vieţii din izvorul divin de putere

Gröning are rolul de „transformator“ între „centrala electrică“ - Dumnezeu şi „becul electric“- omul

Bruno Gröning s-a descris pe sine ca un mediator al unei puteri spirituale, care vine direct de la Dumnezeu şi are ca efect vindecarea. Această putere divină a numit-o „Heilstrom”.

Pentru a explica natura Heilstrom-ului, el s-a folosit de o imagine. L-a comparat pe Dumnezeu cu o centrală electrică, iar pe om cu un bec electric. La fel ca şi becul care poate să-şi realizeze scopul numai atunci, când curentul din centrală ajunge la el, omul poate trăi în ordinea divină, numai atunci când este alimentat cu puterea lui Dumnezeu. Gröning şi-a asumat singur rolul de „transformator". El transformă înaltele energii divine, nelimitate, de aşa manieră încât fiecare om să primească numai atât cât poate el să asimileze. Capacitatea lui de a capta puterea era nelimitată. In felul acesta, de exemplu la Traberhof lângă Rosenheim, mii de oameni au putut să simtă puterea de vindecare simultan, au avut loc vindecări în masă remarcabile.

Când legătura dintre Dumnezeu şi om s-a rupt

Bruno Gröning a explicat că la origine a existat o legătură directă între Dumnezeu -„centrala de putere" şi om - „receptorul”. Oamenii trăiau pe Pământ ca şi copii ai lui Dumnezeu într-o perfectă unitate cu Tatăl lor. Dar ei s-au îndepărtat de Dumnezeu, ei au ieşit din ordinea divină şi au căzut pradă nevoii şi suferinţei. Legătura între Dumnezeu şi om s-a rupt. Cu timpul, s-a format o prăpastie tot mai adâncă, pe care oamenii nu au mai putut să o treacă singuri.

Podul construit peste prăpastia creată între Dumnezeu şi om duce la o nouă viaţă

Bruno Gröning precizează: „Şi pentru că omul n-a mai putut niciodată să revină pe drumul divin, deoarece puntea care ducea spre acesta fusese distrusă, omul trăia chircit pe grămăjoara lui şi era complet dezorientat. Eu am construit această punte spre adevăratul drum divin, am refăcut-o la loc şi dacă vă folosiţi de această punte, dacă păşiţi pe ea, ajungeţi pe acest drum, pe drumul divin, unde voi înşivă aveţi atunci legătura cu marea şi unica operă divină, unde primiţi adevăratul curent divin al vieţii, în formă pură pentru ca, după aceea, să vă puteţi trăi viaţa bine şi mai ales în sănătate deplină."

„Cel care păşeşte pe această punte şi merge mai departe pe adevăratul drum divin, va avea un simţământ complet diferit, el va fi uimit de tot ceea ce există aici, lucruri de care nu a putut să-şi dea seama până acum. Chiar aici el va primi cu adevărat legătura cu marea operă divină."

Cine urmează învăţătura lui Bruno Gröning şi se deschide puterii divine, va simţi Heilstrom-ul în propriul său corp. Un sentiment de viaţă, absolut nou, va pătrunde în el: dureri, griji şi nevoi vor dispărea, sănătatea, armonia şi bucuria le vor lua locul. El începe să vadă că Dumnezeu nu tronează ca un judecător nemilostiv, departe deasupra norilor, ci că se află alături de oameni ca un Tată iubitor, care vrea să îi ajute. Prăpastia a fost depăşită. Omul trăieşte din nou starea de la origini.

Marea întoarcere

Să te detaşezi de boală şi să crezi în sănătate

Să te preocupi mental de boală înseamnă, de fapt, că nu-i dai drumul

Bruno Gröning i-a chemat mereu pe oameni la „marea întoarcere". El i-a avertizat să pună în practică credinţa în bine şi să se debaraseze de obiceiurile rele.

În primul rând, i-a rugat pe oameni să nu se gândească la boală. El a accentuat mereu, că boala vine de la rău şi este chiar răul. Să te preocupi de ea înseamnă să te preocupi de rău. Asta împiedică procesul de vindecare şi-l poate face chiar imposibil. „Cine se preocupă de boală, o ţine strâns şi blochează calea puterii divine."

Omul trebuie să se debaraseze de boală, să nu o considere proprietatea sa, ci să vadă în ea răul. „Boala nu face parte din om!"

Predați boala lui Bruno Gröning

Bruno Gröning s-a oferit să le ia oamenilor bolile: „Daţi-mi mie bolile şi grijile dumneavoastră! Singuri nu vă veţi descurca cu ele. Le voi duce eu pentru dumneavoastră. Însă, daţi-mi-le de bunăvoie, căci eu nu fur!"

"Dacă vă detaşaţi de boală ca eu să v-o pot lua, atunci este bine; dar dacă ţineţi de ea, n-am voie să intervin. A şaptea poruncă: ‚Să nu furi!’, îmi interzice asta. Dacă eu iau cu forţa boala omului, atunci aş păcătui. Eu nu am voie să fur! Cine îşi iubeşte boala acela ţine de ea, cine o poate uita aceluia i-o iau dar, să o predea de bunăvoie, nu numai în gând, ci şi în faptă. Trebuie să ascultaţi de cuvântul meu! Eu nu vreau să vă influenţez. Dacă vreţi să predaţi de bunăvoie boala, atunci vă iau toate suferinţele!"

Omul trebuie să realizeze mai întâi o schimbare interioră

Cât de importantă era pentru Bruno Gröning schimbarea interioară a omului, reiese clar din acest pasaj, extras din cartea Marea întoarcere a lui Kurt Trampler (vindecat, colaborator temporar al lui Bruno Gröning, ziarist și scriitor): „Şi în convorbirile private l-am auzit adesea pe Gröning spunând, pe un ton ferm, că în fața lui Dumnezeu, el poartă responsabilitatea de a realiza ‘vindecarea prin puterea divină, pură’, doar la suferinzii care, cel puţin, au bunăvoinţa de a trăi conform legii divine, iar cei care nu sunt dispuşi să se debaraseze de rău îi va lăsa la o parte de la vindecare." „Aş putea”, zicea el, „să realizez o vindecare în masă doar spunând: toţi bolnavii unui oraş sau ai unei ţări să devină sănătoşi! Dar, oare, nu s-ar pierde mai mult prin asta decât s-ar câştiga? I-ar determina, oare, pe cei răi dintre bolnavi să se reîntoarcă pe calea bună? Nu cumva s-ar folosi în scopuri rele de sănătatea recâştigată? Nu! Omul trebuie mai întâi să se schimbe radical înlăuntrul său, în primul rând trebuie să fie gata să smulgă din el ce este diavolesc şi să găsească drumul spre Dumnezeu. De-abia după aceea merită să fie vindecat."

La origine, omul nu era bolnav

Următoarele cuvinte ale lui Bruno Gröning clarifică această afirmaţie şi explică apariția bolilor:

De fapt, cum a fost posibil ca omul să se îmbolnăvească? „La origine, omul nu era bolnav. Oamenii s-au pervertit tot mai mult, au devenit din ce în ce mai răi, din generaţie în generaţie. Răutatea s-a răspândit atât de mult încât, în curând, traiul va deveni imposibil. Există duşmănie şi ceartă până şi în familii, mai mult război decât pace între popoare! Grijile au adus suferinţa sufletească asupra oamenilor şi au prins rădăcini atât de adânci, că oamenii au ajuns să se îmbolnăvească. Unul îl împovărează sufleteşte pe celălalt. Oamenii sunt deformaţi prin educaţie, s-au îndepărtat de ce este natural, mulţi şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu. Cine, însă, se abate de la drumul divin, acela se abate şi de la sănătatea sa."

Dacă omul vrea să-şi redobândească sănătatea prin Bruno Gröning, trebuie să fie dispus să se debaraseze de „răutate". El trebuie să-i întoarcă spatele răului, bolii, să se despartă de ea, să nu mai gândească „astmul meu, reumatismul meu” etc. Asta nu este întotdeauna uşor. Cere o schimbare interioară. Omul trebuie să-şi schimbe radical gândirea. El nu trebuie să mai creadă în boală, cum are obiceiul, ci să creadă în sănătate. El trebuie să preia credinţa că şi bolile incurabile pot fi vindecate.

„Eu nu pot fi înțeles cu mintea, prin rațiune”

Ce exigenţă incredibilă avea Bruno Gröning de la cei care cautau ajutor! Oare, nu se răzvrăteşte orice gândire logică dacă trebuie să ia în serios o astfel de cerere? Cum e posibil ca încheieturile deformate de reumatism să revină în ordine, cum se poate ca membrele paralizate să funcţioneze din nou? Cum e posibil să-i dai lui Bruno Gröning bolile, fără ca el să facă nici cel mai mic tratament, da, chiar fără să-i descrii măcar suferinţa? Nu este asta o jignire la adresa oricărui om care gândeşte clar?

Într-adevăr, este o mare schimbare ceea ce Bruno Gröning aşteaptă de la oameni, căci asta înseamnă să dai la o parte orice judecată ştiinţifică, orice logică bazată pe raţiune şi să crezi în ceva mult mai înalt. Învăţătura sa se bazează pe alte principii decât gândirea rațională de azi, provenită din spiritul materialist contemporan. De aceea, el spunea adeseori: „Cu siguranță, eu nu pot fi înțeles cu mintea, prin rațiune."

Cauza bolilor

Când nu mai există legătura cu izvorul divin de putere

Boala nu apare întâmplător

Mulţi oameni trăiesc astăzi în credinţa că o boală este ceva întâmplător, care apare din nimic şi, brusc, se năpusteşte asupra omului. Insă, Bruno Gröning a spus: „Cu cât omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, conştient sau inconştient, cu atât mai puţină viaţă are în corpul său, astfel încât, în acesta abia mai rămâne atâta viaţă, ca organele să poată funcţiona aşa cum le-a fost hărăzit. Acum, el nu-şi mai poate trăi cu toată puterea viaţa sa, fiindcă s-a abătut de la acest izvor de putere. În final, el a pierdut legătura cu marele izvor de putere divină. El nu a mai putut prelua în el puterea lui Dumnezeu. Şi astfel, corpul său a ajuns să fie o epavă."

Intre Dumnezeu şi oameni s-a creat o prăpastie imensă

Bruno Gröning a descris în modul următor, cum poate omul să revină la sănătate: „Dumnezeu l-a creat pe om frumos, bun şi sănătos. Aşa şi vrea să-l aibă. Iniţial, oamenii au fost în deplină legătură cu Dumnezeu, atunci exista doar iubire, armonie şi sănătate, totul era în unime. Însă, în momentul în care primul om a dat ascultare vocii răului, care vorbea din afara unimii, făcând ce i-a spus aceasta, legătura s-a rupt şi, de atunci, Dumnezeu stă acolo şi omul aici. Între Dumnezeu şi oameni s-a creat o prăpastie adâncă. Nu mai era nicio legătură. Omul – care se bazează doar pe el însuşi – oricât de credincios ar fi şi oricât s-a ruga, pe drumul vieţii sale el tot va fi atacat de rău şi va fi tras în jos, în adânc. Atunci, pe calea vieţii dvs. aţi ajuns acolo, jos de tot. Dumneavoastră trăiţi nefericire, dureri, suferinţe incurabile. Eu vă repet: Nu vă duceţi şi mai jos! Vă chem la marea întoarcere! Reveniţi în sus, iar peste această prăpastie eu vă construiesc un pod. Veniţi de pe drumul suferinţei pe drumul divin! Pe acesta nu există nefericire, nici dureri, nici incurabil - aici totul este bine. Acest drum duce înapoi la Dumnezeu!”

Învăţătura lui Bruno Gröning

Ajutor şi vindecare pe cale spirituală

Învăţătura lui Bruno Gröning porneşte de la influenţa forţelor spirituale asupra oamenilor. Influenţa acestor forţe este mai mare decât au crezut cei mai mulţi oameni.

Omul este ca o „baterie“ – ca să îşi poată desfăşura activitatea, el trebuie să se încarce mereu cu energie vitală

Bruno Gröning îl compară pe om cu o baterie. În viaţa de zi cu zi fiecare om consumă energie. Însă, energia vitală de care are nevoie, adesea, omul nu o mai recepţionează îndeajuns. La fel ca o baterie goală care nu este în stare să funcţioneze, tot aşa un corp vlăguit nu poate să-şi îndeplinească sarcinile sale. Urmările sunt epuizare, nervozitate, frică de viaţă şi, în final, boala.

Bruno Gröning a explicat cum poate fiecare să obţină noi energii. Credinţa în bine este condiţia de bază, la fel ca şi dorinţa de a deveni sănătos. Omul este înconjurat peste tot de undele de vindecare, el trebuie doar să le preia. Aşa cum spune Bruno Gröning, nu există boală incurabilă, acest lucru fiind adeverit de relatările de succes, verificate de către medici. Aici vindecările au loc numai pe cale spirituală şi, de aceea, nu depind de prezenţa fizică a lui Bruno Gröning.

Cum poate omul să recepţioneze Heilstrom-ul în cel mai bun mod

Pentru a recepţiona Heilstrom-ul, cel ce caută ajutor stă în poziţia şezând, cu palmele deschise. Braţele şi picioarele nu trebuie să fie încrucişate, pentru ca fluxul Heilstrom-ului să nu fie întrerupt. Gândurile de boală şi grijile împiedică acest lucru. Dimpotrivă, gândurile îndreptate spre ceva frumos ajută.

Când Heilstrom-ul curge prin corp, ajunge la organele deja atacate de boală şi-şi începe acolo acţiunea sa curăţitoare. În acest timp pot apare dureri, care sunt un semn al curăţării corpului. Deoarece, în esenţă, boala nu este voinţa lui Dumnezeu, încet-încet ea va fi eliminată. În unele cazuri acest lucru se poate întâmpla şi spontan. Pentru aceasta este nevoie ca, în gând, omul să nu se mai preocupe de boală, ci să creadă că pentru Dumnezeu nu există „incurabil”.

Pentru a rămâne în continuare sănătoşi, prietenii-Bruno Gröning recepţionează zilnic Heilstrom-ul (făcând „Einstellen”). Un corp sănătos reprezintă fundamentul pentru o viaţă în armonie cu tine însuţi, cu oamenii din jur şi cu natura.

Bruno Gröning transmite oamenilor o învăţătură

Scopul învăţăturii lui Bruno Gröning este să facă din fiecare, un om cu bucurie de viaţă, liber de suferinţe fizice sau sufleteşti

Legat de acest subiect Bruno Gröning spunea: „Această învăţătură a mea reprezintă înţelepciuni de viaţă, conform cărora trăiesc mulţi dintre prietenii mei, cu succes. Prin acceptarea acestei învăţături, în ei s-a petrecut o schimbare radicală, care în multe cazuri a dus la vindecare".

Strădaniile lui Bruno Gröning urmăreau un singur ţel: să îi ajute pe cei suferinzi. Acestora le-a dat învăţătura lui, care nu se baza pe reflexie intelectuală, ci provenea din simţirea intuitivă a legilor spirituale. Cine se preocupă îndeaproape de ea, va întâlni şi va recunoaşte o complexitate nebănuită, care depăşeşte cu mult aspectul vindecării, în sensul că omul se vindecă nu doar la nivel fizic, ci şi la nivel sufletesc. El i-a chemat pe oameni să creadă în bine şi să pună în practică această credinţă.

Galerie foto

Fotografii din viaţa lui Bruno Gröning

Citate

Idei fundamentale din cuvântările lui Bruno Gröning

Statements about Bruno Gröning

Prominent figures comment on Gröning

Eye witness Mrs. Anni Ebner von Eschenbach

"As though the physician had to get used to seeing his wife healthy again"

For some time during the years 1950-51, Bruno Gröning held lectures in the Weikersheim boarding house in Graefelfing. Anni Ebner von Eschenbach had attended some of these lectures and recorded several events in writing. Here is an example:

"Once a young woman was wheeled in in a wheel-chair, her face white as snow. During the lecture she lost consciousness and looked as though she was dead. Bruno Gröning gave her a short glance and calmed down the attendees who were distressed, particularly her husband at her side.

After barely half an hour she woke up, stretched and, rosy-cheeked, got out of the wheel-chair and went towards Gröning. She still walked a little unsteadily, but with shining eyes, radiant with happiness and astonishment.

‘It is nice, dear lady, when one can stand again on one’s own feet and when one’s little heart is beating normally again! But don’t make up for the lost years all at once – guide the body slowly back to doing its duties.’

As the woman wanted to thank Gröning, he stated, ‘Thank God! I am only his little helper; prove now, that you are a true child of God!’

The man who had brought her in stood up and said in an emotional voice, ‘Mr. Gröning, I am her husband and a doctor. For me, my wife was incurable, even though I had tried everything. She still had only one wish: to visit you. I was convinced that she would die on the journey here, for her heart had been so severely burdened, that every movement could threaten her life. I am shaken by this miracle and can hardly believe it!’

Crying with joy, he wheeled the empty wheel-chair out of the room and took a seat with his wife, as they participated in the following two-hour lecture. He glanced often at his wife, as though he had to get used to seeing his wife healthy and happy again."

Eye witness G. Clausen

Liberation from leg pain that had lasted many years

In the 1950’s, I used to live near the Uetersen air base. One day Bruno Gröning walked past our window, and my children drew my attention to him. We knew Mr. Gröning from the newspaper. When I saw him at the window, I thought to myself, "Where is he going?'' When I saw him going into my neighbour's home, I ran over to her and knocked on the door. I learned that my neighbor was Bruno Gröning`s sister. I was invited into the kitchen and allowed to take a seat at the table opposite Bruno Gröning. His sister sat between us at the long side of the table. Bruno Gröning told me to sit comfortably, not to cross my arms and legs, and to pay attention to what I was feeling. He said to me, 'Take in as much of the healing stream as you can.' And then I felt, to my astonishment – for he was sitting at the other end of the table from me – a sort of breeze in the palms of my hands, as if somebody was gently blowing into them; I am prepared to swear to this. And then suddenly and unexpectedly, his sister felt pains in her leg and cried out, "Ow, ow, ow!"

And I was thinking, "But that is my pain, which has always tortured me." For years it had felt to me as if my leg did not belong to me, as if it was only glued on. No medical treatment had been able to relieve me of this condition.

I called out loudly, “But those are my pains! I have them all the time!" Bruno Gröning only said one word: 'Had!' At that moment the pain left his sister, and my leg felt totally normal again. I was free, without pain; my leg belonged to me again, and from that moment I no longer had a limp. I was healed and have remained so.

Bruno Gröning did not ask for money. On the contrary, he gave me a sheet of tin foil, with "God's blessing wherever you go" written on it. The visit lasted half an hour. Afterwards I walked back to my home, completely healed."

Eyewitness Gottfried Kalz

"The news ‘She can walk!’ spreads like wild fire"

The mother of my colleague had been wheel-chair bound for 25 years. When the conversation turned to Bruno Gröning, I said to her, ‘Try it, let the man come...’ That was, I believe, in 1956. They got in touch with Bruno Gröning, and he promised to come and see them one morning.

When Bruno Gröning arrived, several friends of the family were there, because they were curious to see what was going to happen. Old Mrs. W. was taken out of her bed and put into the wheel-chair in the living room, opposite where Bruno Gröning was sitting. Nobody was allowed to stay in the room. Everybody had to leave.

Old Mrs. W. and Mr. Gröning were left alone. All agog, we were listening outside the living room door, hoping to hear something. Suddenly we heard Bruno Gröning saying loudly and clearly, 'Get up and walk...' I can swear that the old lady could not walk one single step before! When we heard these words, nothing could keep us behind the door any longer. We threw it open and saw that old Mrs. W. could now walk. My colleague's wife wanted to give her mother-in-law a helping hand, but Bruno Gröning told her that Mrs. W. could walk by herself. She really got up and walked freely, without help, all by herself! We all had tears in our eyes. It was hard to believe, but we had seen and witnessed it with our own eyes.

Bruno Gröning had neither hypnotized old Mrs. W., nor touched her. He had only looked her firmly in the eye, and had said, 'Stand up!' And lo and behold, she got up and walked.

It made me think, ‘Could it be that there really is a God?’ There was not a single person in the room who was not crying for joy. It was simply a deeply moving experience. And then Bruno Gröning said, 'You can walk now.'

Mrs. W. was the talk of the town. It was a sensation. The news spread like wildfire. She can walk! Within a very short time, approximately 200 people had gathered, wanting to see Mrs. W. walk. She walked up and down the street to show the people.

Bruno Gröning did not ask for payment for coming. I can only report good things about him; he had a very special charisma. Mrs. W.’s healing has lasted.

Eyewitness Christa Hinz

War invalid jumps over a paddock fence

"I heard about Bruno Gröning’s work at the Traberhof from an acquaintance. After that, I also drove over there for two days. There were at least ten to twenty thousand people on the property when I arrived. Bruno Gröning was not to be seen. We waited for him for hours.

Then he arrived and spoke to the people from a balcony. I felt an electrifying, vibrant tingling in my whole body. Other people were also moving noticeably: their limbs seemed to be flying around. I would never have believed that something like this was possible if I hadn’t experienced it myself. A woman began to shout, ‘I don’t need a walking stick any longer! I can walk again.’

Although the crowd was very dense, I managed to make my way through it, because I was so interested in what was happening.

Red Cross workers were helping a man to his feet from a primitive stretcher of wooden boards. He lifted his hands, looking for help. Sweat was running off him in streams. I asked him what was wrong with him and he said, ‘I am a war invalid.’ Later this man was able to leave his stretcher.

Then I saw a crying grandfather with his eight-year-old grandson. The boy had not been able to walk. They had cobbled together a little wagon from simple wooden boards to bring the boy to Bruno Gröning here at the Traberhof. Now, in tears, the old man told me that the boy could walk again.

Nearby, a man jumped over a fence and I said to him, ‘Well, you’re in the wrong place here.’ He replied, ‘Last Sunday I was crippled and was dragging myself around on crutches.’ Five days later this man was jumping over fences! He beamed with happiness and showed me his war invalid ID card.

I also met an old man sitting in a wheelchair. He had lost his healing. People had told him that his healing would not last and that Gröning was a charlatan. He had believed their words.

The place was full of people day and night. The whole time I was at the Traberhof I was not hungry. There was no hysteria among the masses. They all hoped and believed that they would regain their health. When I saw these people lying on stretchers and propped on their crutches, I was so inwardly moved, that I could not talk and could barely look at them.

I think Bruno Gröning had a very special bond with God. I regretted that I was not able to encounter him more often. Today I still often think about what I experienced.”

Eyewitness Report

Healing from constipation and embolism. “That event was the talk of the town”

At the same time that people were waiting for help at the Wilhelmsplatz, events like the following were taking place elsewhere.

Doctors had given up on the mother of our eye-witness. She had had no bowel movement for six weeks. Enemas and laxatives had no effect. She also had an embolism.

Eye-witness: “We, all the family members, were at our wits’ end. We grasped at every straw that could help our mother. This was the situation when we heard that Bruno Gröning was here in Herford with a very sick person in Wittekind Street. I went there. There were already twenty other people, all of them seeking help. When Bruno Gröning came out to greet us, he said to me, ‘Wait for me in the kitchen. This evening I’ll go with you to your mother.’ I don’t know how he knew that I had come because of my mother. I had said nothing to him.

While waiting in the kitchen, I witnessed the following scene: A mother arrived with her child who had terrible whooping cough. We had already heard this dreadful whooping from afar. The child and the mother were led into the kitchen. Bruno Gröning stroked the child’s hair tenderly. Turning to the mother, he said, ‘Pay attention to your child. In a quarter of an hour she will vomit yellow mucus.’ Then he left the kitchen to attend to the other people. Suddenly the child began to retch. I just managed to pick her up and hold her over the coal box before she vomited. I had never seen such an attack of vomiting in my life. Later Bruno Gröning said to the mother, ‘Your child is healthy…’ She left, and the girl did not cough again.

At midnight we drove to see my mother in Bielefeld. While we were on our way, Bruno Gröning said that I should not worry, as the healing power comes from God. A human being must believe in the Good. Furthermore, Bruno Gröning told me that he was already now, during our trip in the car, attending to my mother; indeed, he was spiritually focusing on her.

When we entered my mother’s bedroom, Bruno Gröning sat down on her bed. To my great joy, I saw that her eyes were already noticeably clearer. Her stomach, however, was swollen like a barrel. Bruno Gröning then spoke to her, and I could see how the joy of life flowed back into my mother. Her heart opened to Bruno Gröning; she believed in him. He asked for a glass of water for my mother and said that it would do her good. I fetched fresh water from the pump in the yard, and my mother drank it. Bruno Gröning then turned to my father and said, ‘Pay attention to the stools and urine of your wife. You will be amazed how everything is loosening up inside and at what will come out.’ My father asked Bruno Gröning what he should pay him. Bruno Gröning simply said, ‘We should thank God, and write a letter of appreciation outlining what we have experienced.’

The next day my mother’s stomach started to rumble. Father said that the stools she passed filled seven pans. Two days later my mother got out of bed, completely healed. From that moment, her ulcerated legs and varicose veins were also completely healed, without any medical attention. Her doctor was speechless. This event was the main topic of conversation in our village.

When I looked Bruno Gröning in the eyes, I knew. Here is a true believer! His personal charisma was unique. If anyone had told me about such an experience before, I would have thought, ‘Come on, you’re crazy!’ But you have to experience it for yourself to be able to believe it. This event was a unique experience for me.”

Eyewitness L. Schlüter

Healing from deafness, blindness, paralysis, in Herford. Gröning's energy said more than a thousand words

Herford, a town in Westphalia, was where Bruno Gröning’s work began on a large scale, and where the press issued the first reports of what was happening there. Thousands of people seeking help came from near and far to experience healing. Among the crowds stood Mrs. Schlüter and her blind mother-in law. The latter was physically very weak and always needed help with her daily washing and getting dressed.

Mrs. Schlüter reported as follows: “I learned about the many healings from a magazine. The pictures showed what was happening in Herford, and I said to myself, you must go there with your mother-in-law!

Packed like sardines in a tin, we stood among all these people in front of house number 7 in Wilhelmplatz. On our right there were around 30 people in their wheelchairs. We all waited and waited. Nobody spoke. Everyone was in suspense and kept looking up to the balcony where Bruno Gröning was to appear. It was already very late in the evening when somebody came out on the balcony to pacify us. He said Bruno Gröning was still busy with other people needing help. ‘Be patient! Bruno Gröning will definitely come!’ And so we waited. Three days and three nights.

Suddenly Bruno Gröning was there, and everyone was overjoyed. He began to speak, telling us that we all needed help and healing and God was the greatest doctor for all mankind. Then he called on the paralyzed people to get up from their wheelchairs. ‘You can walk! Get up!’ Nobody moved. Again he encouraged them to have faith in God and stand up. ‘Just believe that you can do it; stand up!’ Then, one after the other, they stood up. They could walk! Nobody could believe what they saw. We were all speechless. People began to cry when they saw it.

Then Bruno Gröning said, 'I would like everyone who is blind and deaf-mute to come to the front door of the house.’ So we went there and he spoke to these people, also to my mother-in-law. He took a two-year-old girl from her mother’s arms. She was deaf-mute. Mr. Gröning stroked the child and spoke to her. Then he held a tuning-fork to the child’s ear. She turned her head towards it. It was quite obvious that the child could now hear. Another child recovered his sight. These were the most moving scenes I’ve ever seen in my life.

Later we went home. My mother-in-law had recovered her sight to the extent that she could move freely around her house on her own. Her general condition also improved, and she no longer needed the daily help with dressing and washing that she’d had to have before.

Bruno Gröning was simply dressed, like everyone else, but he radiated love like nobody else. One could trust him immediately. His energy said more than a thousand words.”