Healings of bulimia nervosa
Heilung von Bulimie
K. M. (26), Wien (Österreich)
Enttäuscht vom Leben, der Liebe und von mir selbst flüchtete ich vor mir selbst nach England. Hier trat ich im Spätsommer 1999 eine Stelle als Au-pair in einer Londoner Vorstadt an. Nach all den Anstrengungen und belastenden Ereignissen der ersten Jahreshälfte dachte ich, ein Jahr Auszeit würde mir guttun. Von diesem Jahr im Ausland erhoffte ich mir viel: Klarheit für meine beruflichen Zukunftsvisionen, Ordnung für meine privaten und gesundheitlichen Angelegenheiten.
Essen statt Liebe
Bald entdeckte ich einen Ersatz für die fehlende Liebe in meinem Leben – Essen. Es fühlte sich so an, als ob ich damit den Schrei in mir ein wenig stillen könnte. Ich stopfte mich mit allem möglichen Essbaren nur so voll, um hinterher total unglücklich zu sein: Der Selbstbetrug führte schließlich dazu, dass ich mich total unzufrieden fühlte – mit meiner Situation und meiner Figur. Also erbrach ich immer wieder, was ich gegessen hatte, um mich hinterher wieder vollzustopfen. Die Aggression gegen mich selbst wuchs.
Vindecarea de dereglări la mâncat
Domnul D. M. (32), (Germania)
În 1983 am observat la mine o dereglare a poftei. Mâncam imens de mult, printre altele o pâine întreagă, o jumătate de kilogram de brânză, şi o jumătate de litru de iaurt, trebuind apoi să mă culc cu dureri de burtă. Starea se agrava în decursul anilor. Până la urmă mâncam zilnic la prânz aproape o jumătate de kilogram de pâine, un sfert de kilogram de brânză şi un sfert de kilogram de iaurt. Seara, imediat după terminarea serviciului o cutie (20 de bucăţi) cu "negrese" pe care le înfulecam deja în drum spre locuinţa mea, apoi o jumătate de kilogram de budincă de ciocolată, 2 pahare de câte 200 g cu orez cu lapte şi restul pâinii de la prânz. Pentru a mă uşura de puternica presiune în stomac vomam apoi totul. După o şedere în clinică în 1989 am avut concediu medical pentru o "extenuare gravă depresivă cu perturbare sensibilă la mâncare" urmând să fiu pensionat. Între timp aveam şi gânduri de sinucidere pentru că nu mai vroiam să trăiesc aşa în continuare.
După introducerea mea în decembrie 1989 au dispărut mai întâi gândurile la sinucidere, iar din aprilie 1990 sunt vindecat. Nu mai apar crize de mâncare şi sunt din nou un om activ. Chiar şi pensionarea de boală a fost anulată şi lucrez din nou.
