Healings of depression
Vindecare de depresii puternice şi tulburare de stres post-traumatic (TSPT)
R. Z. (43), Melbourne (Australia)
Încă de copil am fost depresivă. Tatăl meu manifesta deseori un comportament violent față de mine. Eram mereu foarte tăcută, anxioasă şi dormeam prost. La vârsta de 9 ani am fost abuzată. Familia ştia acest lucru, dar nu a luat nicio măsură. La vârsta de 16 ani am încercat să mă sinucid luând o supradoză de medicamente - „fără succes”. La şcoală eram corigentă la toate materiile. Astfel, am ajuns să mă urăsc şi mai mult şi credeam că nu sunt bună de nimic. La vârsta de 18 ani am plecat de acasă. De la 22 ani, timp de 4 ani, am urmat un tratament psihiatric. Dar, din cauza efectelor secundare, nu luam medicamente. Căsnicia mea s-a destrămat după 3 ani, iar psihiatrul curant mi-a spus că el nu mai poate face nimic pentru mine. A urmat apoi o întreagă odisee de psihologi, psihiatri, medici, spitale, vindecători spirituali şi terapeuți. Cu fiecare reamintire a trecutului, treptat, corpul meu se degrada. Mă ascundeam şi sufeream de atacuri severe de panică, exact ca şi când aş fi avut un infarct. Apoi, leşinam timp de mai multe ore. Țineam uşile încuiate şi timp de mulți ani plângeam până adormeam. Depresiile, fricile şi atacurile de panică au devenit de nesuportat astfel că, în anul 2003 am fost internată într-o clinică de psihiatrie. După o serie de teste mi-au fost prescrise medicamente (Cipramil, apoi Avanza = Mirtazepam), care m-au ajutat. M-am gândit că acum totul e în ordine însă, în sufletul meu mai era ceva care striga după ajutor. În 2005, cu ajutorul unui psihiatru, am încercat să renunț la medicamente. Când am redus doza la o pastilă (30 mg), au început simptomele de sevraj. Sufeream de transpirație excesivă, dureri, frică, frisoane, stări de rău şi claustrofobie. M-am hotărât să iau medicamentul în continuare. Împotriva simptomelor de sevraj mi-au fost prescrise somnifere şi Valium dar, când am crescut din nou doza de Avanza la 60 mg, toate simptomele de sevraj au dispărut. Asta a fost o mare dezamăgire pentru mine, pentru că am realizat că depindeam într-o mare măsură de acest medicament. Aveam sentimentul că-mi voi petrece restul vieții cu terapii şi la medici. Depresiile erau atât de grave încât plângeam în continuare foarte mult, aveam dureri peste tot şi doream să-mi pun capăt vieții. Sinuciderea trebuia să aibă loc la 1 iulie 2007.
Healing from severe depression and anxiety disorder
E. B. (50), Ergoldsbach (Germany)
In the year 1995, an ominous situation developed at my workplace - mobile nursing care - mobbing was becoming widespread. This caused me to develop permanent anxiety, and I could hardly do my job any more. In 1997, my frame of mind was so shattered that, for example, I was neither able to fill a syringe nor administer intramuscular Injections. At home I could no longer calm down, and I was plagued by thoughts of suicide. A neurologist had me admitted to the district hospital because of acute self-endangerment. At first I was completely sedated, so that I hardly perceived anything. After eight weeks without significant improvement I was released at my own risk on the condition that I undergo psychiatric treatment. On the one hand the prescribed medication did help me to somehow be active, but on the other hand everything was insensitive and mechanical. In the end it helped just as little as conversational therapy.
Vindecare de dependență de alcool și depresie
J. L. (54), Buffalo (USA)
La puțin timp după ce-am împlinit 18 ani (1968) am început să beau bere și rachiu. În fiecare zi, de luni până duminică, beam între 12 și 17 beri. În acea vreme era ceva obișnuit pentru mine ca, după muncă să vin acasă, să-mi schimb hainele, să merg la cârciuma mea și să stau acolo până la ora 3 dimineața. Apoi, la ora 7 mă trezeam și mergeam la muncă, de fiecare dată cu o mahmureală teribilă. Pe atunci lucram în construcții. Asta se întâmpla zi de zi. Era tiparul vieții mele. Astăzi nu pot să înțeleg cum am putut să supraviețuiesc 35 de ani cu astfel de consum excesiv de alcool.
Vindecarea de depresiuni
Doamna N. D. (49), (Germania)
Aveam deseori stări nervoase, reacţionam bosumflată la orice fleac şi o povară puternică se lăsase pe pieptul meu. Credeam că mă sufoc. O tămăduitoare rusă mi-a dat o oarecare ameliorare prin bioenergie, dar numai pentru timp scurt.
După întroducerea mea în învăţătura lui Bruno Gröning a izbucnit o adevărată revoluţie în mine, abia mai dormeam şi totul se afla în mişcare. După circa trei săptămâni totul a dispărut. Mă simt liberă, uşurată şi valoroasă şi mă uit cu încredere în viitor.
Vindecarea de depresiuni
Doamna M. L. (42), (Germania)
De şase ani sufeream de depresiuni înainte de a veni în cercul prietenilor lui Bruno Gröning. Aveam stări de anxietate, îmi lipsea orice interes faţă de ceea ce se petrecea în jurul meu, deja sculatul de dimineaţă era un chin pentru mine. Mi-era frică faţă de tot ceea ce mă aştepta. Deseori nu puteam formula un gând clar, astfel stăteam apatică neputând face nici măcar cele mai simple lucuri în casă. Luam diferite medicamente în doze diferite. Mai întâi valeriană, apoi Demetrin, Tofranil şi tablete Saroten.
Cinci zile după introducerea în învăţătura lui Bruno Gröning şi recepţia curentul tămăduitor toate suferinţele au dispărut pur şi simplu. De atunci n-am mai avut stări de anxietate, pot să mă scol de dimineaţa cu uşurinţă şi să iau parte cu interes la viaţa socială. De atunci nu mai iau medicamente şi sunt liberă de depresii.
Vindecarea de depresiuni
Doamna E. G. (64), (Germania)
În anul 1985 am ajuns să fiu şomeră. Acest lucru m-a şocat atât de puternic încât am făcut depresiuni puternice, nemaiavînd somn noaptea. În locuinţa mea totul era vraişte, am devenit sfioasă faţă de oameni şi nu îndrăzneam să ies singură pe stradă. Dacă mă aborda cineva începeam să bocesc. Peste 4 ani am fost tratată fără rezultate cu injecţii cu vitamina B12.şi medicamentul Imap. În momentul introducerii mele în învăţătura lui Bruno Gröning ajunsesem la punctul de zero (noiembrie 1989).
Imediat după introducere am început să trebăluiesc, iar de atunci locuinţa mea este mereu în ordine. După aproximativ trei săptănmâni mă simţeam de parcă n-aş fi avut niciodată depresiuni. De atunci nu mai am drepresiuni, orice apatie şi sfială faţă de oameni a dispărut. Nu mai iau nici medicamente.
Vindecarea de depresiuni
Domnul R. B. (25), (Germania)
Sufeream de circa 3 ani de depresiuni care se manifestau cam aşa: dispnee, intenţii de sinucidere, singurătate, frică faţă de oameni, lipsă de poftă la orice, lipsă de bucurie, coşmaruri şi vomismente. Zăceam aproape tot timpul în pat. Înaintea examenelor îmi pierdeam încrederea în mine abandonându-le în ultima clipă.Tratamente psihoterapeutice au adus doar vremelnic la o ameliorare.
Deja la scurt timp după introducerea mea în martie 1995 am simţit dintr-o dată o putere în burtă şi o eliberare sufletească astfel că am râs pentru prima oară de mult timp, fără vreun motiv plauzibil, doar aşa, pentru că o duceam minunat. O bucurie nebănuită faţă de viaţă se află în mine. Nu mă mai simt obosit şi sunt complet sănătos.
