Healings of disabilities after surgery
Vindecarea de fenomene de paralizie după operaţie de hernie inghinară
Doamna L. T. (59), (Germania)
Acum 21 de ani am fost supusă unei operaţii de hernie inghinară. După aceea piciorul drept se clătina dacă stăteam sau eram întinsă şi nu-l spirjineam. Astfel am avut dureri foarte neplăcute în zona inghinară, care radiau până în abdomen.
În primăvara anului 1988 am ajuns la cercul prietenilor lui Bruno Gröning. În iulie 1988 am observat că piciorul era complet în ordine. Aşa a rămas până în ziua de azi.
Vindecarea de incompatibilitate la grăsimi după extirparea vezicii biliare
Doamna I. H. (63), (Germania)
În anul 1959 mi s-a extirpat, prin operaţie, vezica biliară fiind plină de calculi. Nu am mai avut colici biliare. Dar după consumul unor mâncăruri greu digerabile, cum ar fi păstăi, varză, prăjeli sau slănină cu ceapă aveam mereu senzaţia de burtă plină şi dureri în abdomenul superior. Durerile emanau până în spate. De aceea ţineam regim.
După introducerea mea în învăţătura lui Bruno Gröning în anul 1986 am observat că mâncarea îmi pria mai bine. După un an puteam mânca totul, chiar şi mâncăruri grase fără să am probleme.
Vindecarea de incompatibilitate la grăsimi după extirparea vezicii biliare
Doamna S. D. (64), (Germania)
Trei ani după operaţie la vezica biliară în anul 1967 au început după consumul unor alimente anume din nou colicile în abdomenul superior, dureri de cap şi greaţă, aşa cum le avusesem în perioada anterioară operaţiei, astfel că trebuia să chem deseori medicul de urgenţă. Atunci locuiam în Polonia. Mă descurcam numai cu medicamente (Enadin, apoi Oragalin-S).
Circa două săptămâni după introducerea mea în învăţătura lui Bruno Gröning în decembrie 1990 am căzut tentaţiei să-mi potolesc foamea cu o plăcintă poaspătă de mere şi pentru prima oară după 22 de ani nu am avut probleme cu toate că nu luasem medicamente. De atunci pot mânca totul fără să iau medicamente.
Ajutor cu transplant de piele (dificultăţi la prinderea pielii)
Doamna A. F. (61), (Germania)
În decembrie 1987 am făcut la laba piciorului o arsură din cauza grăsimii încinse, care îmi provoca dureri dintre cele mai grave. La spital s-a făcut un transplant de piele de la coapsă până la laba piciorului. Apoi mi s-au făcut timp de săptămâni bandaje, mi s-au administrat unguenţi şi medicamente. Puteam să merg doar cu cârje. Din vara 1988 a apărut mereu o mâncărime la laba piciorului stâng. Astfel mă scărpinam până la sânge. Pielea s-a atrofiat cu timpul fiind plină de cruste. Din cauza durerilor permanente mi s-a recomandat un transplant nou.
Dar nu s-a ajuns la acest lucru întrucât 3 luni după ce am fost introdusă în învăţătura lui Bruno Gröning, în septembrie 1990, am avut parte de vindecare. Pielea piciorului stâng este din nou suplă, nu mă mai mânâncă, iar durerile au dispărut.
