Healings of hemiplegia (after stroke)
Healing from hemiplegia and severe speach disturbance
Nikolai Gontschar (66), Koktschetau (Kazakhstan)
After a stroke in 1987 I suffered speech disturbances, headache, dizziness, cramps and leg pain. I couldn't walk for more than five minutes and could hardly speak. My right arm and right leg were paralysed. I was plagued by memory loss and had difficulty understanding things people explained to me.
Heilung einer langjährigen Linksseitenlähmung nach Hirnblutung
Anna K. (64), Deutschland
[1] Am 30.08.1976, im Alter von 44 Jahren, hatte ich einen Schlaganfall mit mittelgradiger Gehirnblutung. Seitdem war meine linke Körperhälfte gelähmt. Ich war sechs Wochen lang in der Universitätsklinik. Man brachte mich in ein weiteres Krankenhaus, wo ich wiederum sechs Wochen verweilen musste. Ich bekam Infusionen und Massagen bzw. krankengymnastische Behandlung. Mein linker Arm und mein linkes Bein waren jedoch nach wie vor gelähmt. Der Arzt wies mich darauf hin, dass ich mit dieser Lähmung leben müsste. Nach dreimonatigem Krankenhausaufenthalt kam ich nach Hause. Mein Mann musste mich voll versorgen: waschen, kämmen, zur Toilette schleppen, ins Bett bringen. Außerdem musste er die ganze Hausarbeit machen, da ich zu nichts mehr fähig war. Ich konnte nur noch aufgetischtes Essen mit meiner gesunden rechten Hand zu mir nehmen. Ich bekam regelmäßig Massagen und Elektroschocks, was zumindest dazu führte, dass ich zwei Zehen bewegen konnte. An selbstständiges Aufstehen und Gehen war nicht zu denken.
Vindecarea de semipareză după hemoragie cerebrală
Doamna A. K. (58), (Germania)
În august 1976 la vârsta de 44 de ani am avut o comoţie cerebrală cu hemoragie cerebrală de grad mediu, lucru pentru care am fost internată timp de 6 săptămâni la clinica universitară. De atunci partea stângă a corpului a fost paralizată. Mi s-au dat apoi infuzii, am făcut masaj cât şi gimnastică medicală. Braţul şi piciorul stâng au rămas totuşi paralizaţi, astfel că nu eram în stare să mă îngrijesc singură, de muncă în casă nici vorbă. Masaje şi gimnastică medicală în continuare duceau la o oarecare ameliorare. Astfel am fost în stare să mă mişc singură în casă cu două cârje în primăvara anului 1977. În anul 1981 mi s-a dat pentru piciorul paralizat o şină din plastic de la genunchi până la laba piciorului, putându-mă mişca astfel ceva mai bine. De când aveam această şină mă foloseam doar de cârja dreaptă. Puteam să umblu pe scări târşind piciorul după mine. Dar nu era posibil să ies din casă sau să parcurg un drum mai lung. Această stare de paralizie s-a menţinut apoi în următorii opt ani.
La introducerea în învăţăturta lui Bruno Gröning în octombrie 1989 am simţit o putere şi căldură în tot corpul. Opt zile după introducere am avut parte de vindecare. Stăteam pe bancă din bucătărie făcând siesta, când m-am trezit dintr-o dată speriată având senzaţia că pot să umblu. M-am sculat imediat, am mers prin bucătărie, pe scară în grădină plimbându-mă acolo fără cârje, baston şi şină. Puteam să pun piciorul stâng jos fără să-l luxez, puteam să-l mişc complet după voia mea, şi braţul stâng avea din nou obişnuita sa vigoare. La consultaţii speciale ulterioare medici, în 1990 şi 1991, doi neurologi n-au mai putut constata vreo paralizie.
