Vindecare după unsprezece ani de dependență de jocuri de noroc
A. G. (36), Austria
De când aveam 22 de ani, mergeam la localurile de jocuri de noroc de cel puțin trei până la cinci ori pe lună pentru a-mi încerca norocul la aparatele de joc. La prima mea vizită la o sală de jocuri de noroc, am câștigat o sumă de bani, pe atunci considerabilă, de aproximativ 2 500 de euro. Acum îmi doream să câștig din ce în ce mai mult. Pur și simplu nu am putut rezista acestui impuls. Mi se întâmpla adesea să-mi depășesc contul bancar. Mi-am pierdut respectul de sine și am avut sentimentul că am eșuat sau că nu sunt suficient de puternic/ă pentru a mă opri. Doi ani mai târziu, când mi-am dat seama ce făceam, era prea târziu.
Nu mă mai puteam opri, eram dependent/ă de jocurile de noroc. Nu-mi era clar cum aș putea scăpa vreodată de aceasta și nu am consultat niciun terapeut sau medic în această privință. Cu o lună înainte de primul meu contact cu Cercul de Prieteni Bruno Gröning, frecvența jocurilor de noroc la aparate crescuse până la opt ori pe lună. Dacă rămâneam fără bani, îi împrumutam de la alți jucători. Contul meu bancar era adesea descoperit până la limită. Am ascuns în mod jenant această dependență de jocuri de noroc, acum veche de unsprezece ani, de familia și prietenii mei. După ce am făcut cunoștință cu învățătura lui Bruno Gröning în data de 13 noiembrie 2004, prima mea călătorie a fost la o sală de jocuri de noroc, nu m-am putut abține. În acea zi mi-am pierdut toți banii, aproximativ 300 de euro. M-am simțit tulburat/ă și frustrat/ă. Dintr-o dată a apărut acest gând: De ce fac asta? Am ieșit din sala de jocuri și de atunci nu am mai jucat nici măcar o dată, deși mai merg din când în când la o sală de jocuri pentru a bea ceva. Am senzația că parcă ceva a fost șters de pe "hard disk-ul meu". Nu mai simt nevoia să mă joc. În acea zi am fost eliberat/ă de această dependență teribilă.
Aviz psihologic:
Din perspectiva terapiei educaționale, evenimentul inițial pozitiv și întăritor (câștiguri mari) a dus la apariția unei dependențe persistente de jocurile de noroc care a durat unsprezece ani. De obicei, astfel de "dependențe care nu sunt legate de substanțe" sunt foarte greu de tratat. Primul pas, drumul către un terapeut, este adesea cel mai greu din cauza rușinii. Astfel, jucătorii dependenți de jocuri de noroc rămân adesea mult prea mult timp singuri cu ei înșiși și cu suferința lor. Izolarea socială este un alt factor. Absența spontană a oricăror simptome imediat după introducerea în învățătura lui Bruno Gröning nu poate fi explicată pentru mine ca psiholog. Pentru mine, înțelegerea bruscă a inutilității jocurilor de noroc este direct legată de preluarea Heilstrom-ului.
