Vindecare de dependență de droguri care a durat mulți ani

A. M. (42 de ani), Wels (Austria)

"Nu vreţi să fumaţi şi voi?" A fost o invitație care a avut consecințe dezastruoase pentru toată viața mea ulterioară. Abia împlinisem 17 ani, eram foarte timidă și nu aveam deloc încredere în mine, atunci când, cu prietenul meu de atunci - mai târziu soțul meu - am fost invitați de o cunoștință să fumăm un joint (țigară hașiș). Această invitație amabilă din partea așa-numiţilor „prieteni” a fost urmată de multe alte invitații, pe care le-am acceptat ​​cu bucurie. Capcana era pusă și noi am intrat în ea, la fel ca atât de mulți înainte și după noi. Deja la scurt timp după aceea, am început să ne cumpărăm hașiș, pe care, la început, îl foloseam doar în weekend.

Dependența ne preia pe furiş

După aproximativ două-trei luni, fumam deja în fiecare seară, iar după aproximativ șase luni, fumam și în timpul zilei. Nici măcar când m-am dus la muncă nu am părăsit niciodată casa „trează”. Nu a fost atât de ușor să știu câte grame foloseam în fiecare zi, pentru că rareori fumam singură. Presupun că a fost de aproximativ trei grame, probabil mai mult. Consumul de hașiș a devenit o parte permanentă a vieții noastre. Am putut să ascund destul de bine semnele exterioare ale consumului de droguri, folosind picături de ochi pentru a reduce roșeața acestora.

Gama de droguri se extinde

Spectrul substanțelor stupefiante este gigantic și am explorat toate posibilită țile. Am luat în curând tot ce ne cădea în mână : LSD, speed, cocaină, ciuperci halucinogene, pastile (Lexotanil, Rohypnol, etc.) şi alcool - uneori luam câteva medicamente împreună cu tequila și bere până nu mai puteam simți nimic - și firesc, heroină!

Când mă gândesc înapoi, nu am mai fost liberă nici măcar o singură zi. Totul s-a întâmplat atât de insidios, pe furiş - până la urmă toți prietenii noștri erau asemenea oameni, care luau şi ei droguri. Pe atunci credeam că mai dețin controlul, dar acest lucru nu mai era demult așa. Când aveam 29 de ani, soțul meu a murit într-un accident de mașină.

Mi-am pierdut stăpânirea interioară asupra lucrurilor

De atunci, lucrurile au mers cu adevărat în jos. Mi-am pierdut tot controlul asupra vieții și nu am fost capabilă să am un loc de muncă. Pentru a ucide durerea emoțională a sufletului și pentru a uita, am început să-mi injectez heroină de îndată ce m-am sculat dimineața. Cei șase ani care au urmat au fost cei mai răi din viața mea. Aveam nevoie zilnic de una până la două grame de heroină, în funcție de calitate și luam tot ce-mi pica în mână la momentul respectiv.

Fără heroină nu mai puteam face nimic, nu puteam mânca nici bea. Nici măcar o înghițitură de apă nu-mi rămânea în stomac și am avut și vărsături, diaree, frisoane, crampe, senzaţie de frig și durere în întregul corp. Stările erau atât de rele, încât voiam doar să mor. Apoi, când luam din nou heroină, toată durerea dispărea, puteam mânca și bea din nou și mă simțeam bine.

Pe deasupra mai era și frica de poliție, pentru că lucrurile nu funcționau decât făcând comerţ cu droguri. Mi-am vândut toate obiectele de valoare și aveam datorii mari la bancă. La 1,68 m înălțime, am cântărit doar 45 de kilograme și eram o epavă din punct de vedere fizic.

Uneori nu mai voiam nimic altceva decât să mor

Pentru a-mi scuti părinții de durerea pe care le-aș fi provocat-o văzându-mă în starea dezolantă în care eram, am întrerupt contactul cu familia. Pe atunci nu aveam niciun contact cu alte persoane „normale”. Cu toate acestea, părinții și familia mea nu au renunțat niciodată. Mama mi-a spus mai târziu că s-a rugat întotdeauna pentru mine de-a lungul acelor ani. Sora mea și soțul ei m-au ajutat des la încercările mele de a renunța la droguri, dar nu am reușit niciodată.

Cu ajutorul unui medic, pe care mama mea îl cunoștea, am mers la spital pentru dezintoxicare de patru ori. Acolo mi s-au administrat 10 x 120 mg comprimate Codidol la fiecare 12 ore pentru a ajuta la retragerea fizică.

În ciuda medicației, am avut dureri în tot corpul și mi-a fost imposibil să dorm, nici măcar o singură dată nu am putut să trec până la capăt prin retragerea fizică. Prin urmare, un prieten mi-a adus heroină la mine la spital. Și așa am plecat de fiecare dată din nou acasă, fără nici o îmbunătățire reală. Adesea nu mai aveam bani pentru heroină, așa că am mâncat capsule de semințe de mac și tot felul de lucruri pentru a putea suporta retragerea fizică. În acea vreme de multe ori voiam doar să mor și pur și simplu nu vedeam nicio ieșire.

Un pliant îmi arată calea

Când am venit la Cercul de Prieteni Bruno Gröning, fusesem dependentă de droguri timp de 18 ani și petrecusem mai mult de șapte dintre ei, sub stăpânirea heroinei. La cabinetul unui medic am găsit un pliant cu o invitație la o prelegere medicală. Fratele meu a venit cu mine și nici atunci nu am fost deloc trează.

După aceea, în timp ce mergeam acasă cu fratele meu, care era la volan, am primit gândul: „Acum vei înceta să fumezi hașiș!” Fratele meu nu m-a crezut, pentru că am spus asta înainte deja prea des. În acel moment, nu mă gândeam deloc la droguri tari cum ar fi heroina. Dar din acea seară - era data de 22 octombrie 1998 - până astăzi, în iunie 2006, nu am mai folosit niciodată heroină, cocaină, speed, etc. Uimitor a fost faptul că nu am avut simptome de sevraj de niciun fel. Pofta de droguri a dispărut pur și simplu. După vreo două luni, am început încă o dată să fumez hașiș, timp de două săptămâni, dar cu asta s-a terminat totul o dată pentru totdeauna.

Începând cu luna noiembrie a aceluiași an, particip regulat la orele de cerc și urmez învățătura lui Bruno Gröning. Am din nou o mare bucurie de viață și am din nou un contact foarte bun cu familia mea. În fiecare dimineață, mă simt fericită că mai sunt în viață. Greutatea mea a revenit la normal și sunt capabilă să muncesc la locul de muncă. Dintre cei 20 de „prieteni” pe care i-am avut în timp ce eram dependentă de droguri, doar cinci mai sunt în viață. Prin urmare, pot aprecia cu adevărat faptul că sunt capabilă să trăiesc o viață normală și sănătoasă.

Comentariul psihologului

Conform propriei declarații, doamna M. a consumat droguri ilegale timp de 18 ani, iar dintre aceştia ea era timp de șapte ani în cea mai mare măsură dependentă de heroină. A început când avea 17 ani cu drogul de la poartă, hașiș (canabis), pe care foarte repede a început să îl consume periodic. Apoi a început să ia LSD, speed, cocaină, heroină și ciuperci halucinogene, precum și diferite medicamente psihoactive, în combinație cu alcool. După moartea soțului ei, doamna M. a pierdut complet controlul asupra consumului ei de droguri și a devenit dependentă sever de heroină (una până la două grame pe zi).

Din nou și din nou , simptomele severe obișnuite de retragere din opiacee (vărsături, diaree, frisoane etc.) au împiedicat detoxifierea fizică de succes. Chiar și în timpul celor patru internări spitalicești, nu a putut să suporte trecerea prin retragere. După 18 ani de consum intens de droguri, doamna M. era o epavă fizică, plină de datorii și implicată în infracțiunile legate de cumpărarea drogurilor. După o prelegere medicală a Cercului de Prieteni Bruno Gröning, din 22 octombrie 1998, la Wels/Oberösterreich, Austria, a devenit spontan liberă de toate drogurile, fără simptome de sevraj. Acest lucru este încă și astăzi, în iunie 2006 astfel. Viața ei a revenit în ordine.

Din punctul de vedere al unui psiholog, o vindecare spontană, precum aceasta, nu este nici explicabilă și nici de înțeles. În peste 90% din cazuri, dependenții de droguri pe termen lung care suferă un curs de detoxifiere urmat de terapie, recidivează din nou în termen de cel mult doi ani. Doamna M., pe de altă parte, nu a fost niciodată în măsură să finalizeze un program de retragere, cu atât mai puțin să urmeze tratament. Această vindecare spontană mi se pare o minune; aşa ceva s-a putut produce doar pe cale sprituală, prin învăţătura lui Bruno Gröning.